să fi avut vreo trei - patru anișori pe atunci
știu asta pentru că eram înțărcat

soarele o luase razna exact așa cum spune și labiș
din fântâni scotea lumea nămol
ca un sinistru vrăjitor scăpase magia din hățuri
o pâclă încinsă ca fierbințeala pâinii în cuptor
se pogorâse și tortura spicele în lanul de grâu
biete secerătoare cu poala fustei prinse-n brâu
aidoma celor din celebra pictură
sleite de efort însetate și cu ochii goi
îngenuncheate ca-ntr-o rugă mută lângă snopi
își răcoreau cu ultima transpirație hainele
cea mai tânără dintre ele încă o copilă
frumoasă cum nu mi-a mai fost dat să văd vreodată
abia reuși să se târască la margine sub o tufă de soc
o priveam cum își descheie cămașa albă de in
și cu ultimele puteri își așează pruncul la sân
de ostoială capu-i căzuse-într-o parte adormise
un zâmbet misterios ori poate mistic îi lumina fața
parcă se decupase fecioara din zidul mânăstirii

o priveam hipnotic prin pâcla semistrăvezie
simțeam cum sub arșiță îmi clocoteau măruntaiele
și nu mai venea tata cu căruța să plecăm odată
o cocleală cleioasă aproape îmi încleșta gura
de sete ochii mi s-au împăienjenit și-am început să sug
ca un vampir secătuiam pieptul sărmanei copile
și pruncul plângea… înfometat pruncul plângea
plângea de-mi țiuiau urechile ca sirena locomotivei
nu îmi păsa că urletul lui se auzea până la cer
sorbeam hain laptele fratelui meu ce nu s-a mai născut