una câte una se închid ușile
nelegate în scoarță un fel de istorii
înainte de somn rămân în grădini subterane
cu râuri abstracte

supape neștiute m-absorb ca-ntr-un refugiu
lipsesc din liniști note fără gând
lumină e în beznă iar nemișcarea dans
ascult încet un foșnet ca ploaia în ferestre
un om închis în flutur și-un fluture în om
îngemănați în aburii oglinzii beau
apa lină-a lunii
uitată o vertebră în boaba de polen
se-ntâmplă să se-mpace pe două voci milonga
cât stai nu știu! de unde-ai răsărit!?
am plâns în somn sau poate a plouat
în ochii mei adâncul

blocat în casa unui flutur
despic în patru firul mătasa vibratilă tresare
ca peste fluviu podul cuvintelor rămân îndatorat
la fluturii de-o zi cu zborul

extatic prins în formă și în nume
un om părând că doarme învață de la fluturi
și doar acolo-n vis
un flutur ...despre om