Sunt lucruri despre care nu oricine vorbește în poezie fiindcă poezia nu este un purgatoriu al talentelor înguste trebuie să îți cunoști caii putere pegasul sau orice altceva să te adaptezi lungimii și lățimii drumului fie el și rural altfel toți știm că marile figuri care scriu istoria poeziei au imunitate și regim de vip-uri și mai ales dreptul să scrie de toate pentru toți căci clar este că oricâte-n lună și în stele toate au trecut deja prin mașina de tocat cuvinte

Mă aflam și eu ca întotdeauna la mijloc adică unde e mai rău

Unul dintre tabu-urile culturale pentru cei care nu trec peste vârfuri e sinuciderea dar și trăirile la granița dintre viu și mort și prin urmare iată-mă arătată cu deștul că aș fi călcat în strachina cu smântână deși am scris doar o poezie despre așa ceva complet inofensivă vă pot asigura în definitiv homo sum humani nihil orice predispune la lirism este binevenit în bucătăria poetului și efectiv la granița aceea după o tentativă altruistă de suicid nu se poate spune precis dacă acel lucru a fost vis ori realitate în ultimă instanță ambele sunt realități sau ambele sunt opuse experienței subiective

Un alt tabu este suicidul fie el și altruist dar e simplu de explicat dacă intrăm puțin în pielea scufiței roșii sau altor personaje băsmuite ne putem imagina persoana tânără întâlnind tot felul de lupi sau vulpi și nu are importanță că i s-a spus că seamănă cu veronica din filmul pentru copii ceea ce contează e că persoana se gândește că în codrul sălbatic sunt și alte scufițe și că pesemne un vrăjitor transformă cu mijloace modernizate electronice electrice farmacologice etcetera sufletele bune în lupi sau vulpi printr-un fel de vivisecție ca în insula misterioasă așadar scufița sau veronica noastră aflată la mare ananghie se teme că ea însăși va dăuna altor scufițe cu suflet bun și nevinovat fapt sugerat și de alte personaje și ea preferă să încerce să se omoare

Și vă spusei iar tot adevărul și încălecai pe-un laptop paradit