1.Am prins amurgul într-o mână și întunericul în alta, le-am cântărit, măsurat și comparat, am constatat că sunt cosubstanțiale și au similitudini.

2.Când sunt dezolat și dezabuzat că viața nu oferă ceea ce am sperat de la ea, că are potențial limitat și prea puține ipostaze și dimensiuni, îmi privesc fața în oglindă, însă ea a refuzat să-mi redea imaginea, pe motivul neîntemeiat că am alungat lumina și în locul ei am pus un surogat.

3.Un alt om, o altă lumină, un nou nefiind, un alt neant, o respirație existențială, o altă suferință strigând în clopotele de sticlă ale realului, însă nu o aude nimeni.

4.Un alt efemer încovoiat, o nouă eternitate ghemuită într-o mirare a cărei dimensiune se extinde la infinit, o altă ușă închisă, un alt ideal decapitat.

5.Trag de viață în toate direcțiile, dacă este elastică acoperă spațiile suferințelor și se întregește absorbind desăvârșirea.

6.Ipostazele multiple ale vieții le întind în toate direcțiile, în mod radial, însă dacă viața este inflexibilă, se rupe și din ea se scurg efemerul, întunericul și mărginirea.

7.Avem restanțe la disciplina fericirii, fiindcă nu o înțelegem în practică, ci doar în teorie, și absolvim cu nota 10 disciplina suferinței.

8.Dacă s-ar edita un manual de supraviețuire, am învăța că țipătul de vindecare se bandajează cu lumină, iar simțurile întunecate își pot dezlipi pojghița opacă și pot iriza în luminiscențele bucuriei.

9.Când două drumuri se bifurcă, să-l alegem pe cel în care se prefigurează cântecul adevărului pe strunele sănătății.

10.Neantul este populat cu halucinații, anomalii, dezechilibre și elucubrații, de aceea o minte rațională respinge neantul și caută accesul în elizeu, iar dacă nu îl găsește, își construiește propriul falanster, în care se refugiază când intruziunea irațională a irealului devine covârșitoare și deprimantă.