Mărturisirea unui vrăjitor
Doamne, ce ma bucur că încă vrăjile mele au efect!
Asta se întâmplă atunci când văd chipul fericit al femeii de lângă mine, zâmbetul ei limpede, fericit. Atunci când copiii din preajma-mi sunt sănătoși și râd cu gura până la urechi, în totală ocrotire și siguranță.
Vrăjile mele reușesc atunci când sunt fericit, împlinit cu mine însumi, cu toate corpurile subtile în armonie unele cu altele.
Sunt cel mai mare vrăjitor nu din Oz , ci de aici, din Târgu Mureș, din micuțul meu oraș de unde simt întreaga planetă conectată cu teiul din fața ferestrei mele. Fiecare pasăre îmi întoarce salutul vioi dimineața, iar uneori, porumbeii îmi ciugulesc din palmă. Fetele au cireșe după urechi și râd cu chicote, dându-și coate, atunci când mă văd. Sunt fericit, iar acest parfum, face vraja mai profundă, mai durabilă.
În ochii femeilor întrevăd verile încinse, iar în omoplații bărbaților din cartierul meu, citesc demnitate și în gesturile lor simple, cinstite, regăsesc din vechime parcă, aerul lucrului bine făcut. Oricare!
Vrăjile mele sunt vrăji măiestre, urmele lor sunt prunci dolofani și săruturi dulci, eu ademenesc dragostea peste acoperișuri de case.
Sunt cel mai norocos vrăjitor din lume. Vrăjile mele sunt încărcate cu ciorchine de viață.

coachzen
20mai2015