Fiica mea este o drăguță și eu nu mă sfiesc să i-o spun.
Astăzi însă se uită la mine severă. Nu are timp de prostii. S-a întâmplat o nenorocire.
Știam că ziua asta va veni, gândesc eu, încercând să îmi amintesc unde am pus bâta aia cu cuie în vârf, achiziționată de când i-au dat țâțele pentru hipsteri, geluiți și pretendenți cu barbișon.
Pare că totuși nu este nevoie de ea. Neplăcerea fetei mele este azi strict estetică și este asociată cu calitatea îndoielnică a fotografiilor făcute în parc
- Care fotografii din parc? uit eu să tac
O privire mânioasă se așează de partea scepticismului meu privind posibilitatea ca la bătrânețe să am pe cineva să îmi aducă o halbă de bere la capătul patului și să-mi arunce scrumiera.
Trecem la poze.
Constat imediat că sunt foarte multe dar, o dată ce am scrântit-o o dată va trebui să se bată cu mine să nu le văd pe toate.
O mie.
Din fericire ne concentrăm doar pe cele ale progeniturii.
Practic ele seamănă mult una cu alta – în ele se află Miruna îmbrăcată în ceva închis la culoare, o rochie albastră sau parcă neagră... Gri? Mă rog.
Arată foarte bine, ca de obicei. Restul fetelor de pe planetă mai au mult de muncit din punctul acesta de vedere...
Reveria mea este întreruptă de un îngrijorător : Vezi? pe care îl zice.
Mă uit un pic mai atent, ca broasca la submarinul atomic și admit că văd bine... văd dă-le dracu ... văd de n-am aer.
Da ce anume văd, este de fapt întrebarea.
Și răspunsul nu este deloc ușor ba chiar am sentimentul că, pe măsură ce mă screm mai tare un junghi cu aspect de durere îmi cuprinde testicolele, ca de fiecare dată când o reprezentantă a sexului frumos contează pe simțul meu estetic, pe percepția nuanțelor de machiaj, într-un cuvânt pe Yin-ul meu ca să o ajut.
Mărturisesc asta cu voce tare și sunt concediat.
Este chemată de urgență Lavinia să stabilească împreună ce anume din buclele, atitudinea, poziția capului, a genelor, din modul de pășire, jocul de lumini și umbre, fluctuațiile de frumusețe sau lipsa de talent a fotografului au masacrat bietele poze.
Ies întrebându-le dacă îl pot înghiți sau dacă ar fi mai bine să le aduc Xanaxul măcinat și cu un pic de miere.
Se pare că azi nu am haz.