1.O boală învinsă este viața omului, atâta timp cât luptăm cu boala, sănătatea se află în stare latentă în noi, așteptând ca boala să se dilueze, pentru a-i lua locul.

2.Dacă mediocrității omului i-am inocula caracteristica super, din lupta dintre cele două entități, s-ar genera calitățile umane, căci un super sine și un super suflet ar modela super oameni.

3.Când în locul privirii cercetătoare și pătrunzătoare își face sălaș o goliciune dementă, în care se manifestă trogloditul și avortonul, atunci, tu, cel cu privirea având luminiscențe policrome, te înfiori și tremuri, încremenit și ghemuit, camuflându-te în umbra personală.

4.Dacă poți să faci un pas înapoi, înseamnă că ești flexibil, maleabil și capabil să te întorci, să alegi alt drum, când în față stau obstacolele.

5.Ritmul dinamic nesusținut de rațiune și de spirit, degenerează în alergări spre niciunde, și atunci suntem invadați de echivoc, incertitudine și dileme.

6.Visul luminos ne poartă prin elizee și intermundii, ne face să ne simțim astrali, căci sinele se contopește cu universul și îi percepe nemărginirea și veșnicia.

7.Visul întunecat, ce are similitudini cu coșmarul, te strânge de gât, urlă sinistru și înfricoșător, disipă și dispersează lumina, și îți consumă energia, inducând obnubilarea.

8.Am investit în efemer dragostea ce s-a dovedit deșartă și ura prolifică, laicul profan, cât și cerescul sacru și divin, căci din toate acestea este formată substanța vieții.

9.Iubirea ce calcă pe reversul ei, non-iubirea, înaintează pas cu pas înspre nemărginire, nu privește în urmă la reminiscențele ei și își crește esența din fantezii alambicate.

10.Cunoscând prostia, prelucrând-o și modelând-o în forme atrăgătoare, însă fără profunzime, devenim mai înțelepți, învățând de la proști ce este umilința.