agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-12-24 | | Scriu direct. Scriu pe palmă. Apoi o voi lipi de hârtie. Hârtia din monitor. E tot albă. A ridicat întotdeauna umărul stâng, ca și cum nu-i pasă de gândul nostru - uneori, închis. Scriu cu dreapta, stânga o țin în buzunar pe o crenguță de brad. Brad nou cu iz de speranță. N-am știut, până acum, că o privire către lună poate să aibă miros verde de cetină. Pe masă, într-un colț, având capul plecat, stă un brăduț ce-și așteaptă locul - după Crăciun - în pământul reavăn din curte. Îi zâmbesc și mă țintuiește cu un iris - cumva... ca o întrebare. Mă ceartă. Știu sigur. Îmi las cuvintele în gând și-l înfășor într-o beteală. Se înalță pe vârfuri... și parcă văd cum din țepi îi cresc degete, multe, ce-mi mângâie fruntea. Îl pun pe coapse, între mine și masă. Și vreau să scriu... dar degetele lui îmi împing palmele spre buzunare. Și-apasă clapele în locul meu... "Eu sunt aici pentru tine. Din altă lume care ține tot de gândul tău. M-ai creat din celulele, vertebrele și sângele tău. În fiecare creangă ai pus un vis, învelit în culoarea apropiată simbolului ce-l reprezintă. Brăduțul acesta ce scrie ești tu. Încearcă să mă vezi, să mă recunoști sau să mă re(descoperi). Și dacă nu îți place cum arăt, împletește-mă, despletește-mă, împodobește-mă, pune-mi între degete un creion, îndreaptă-mi cercelul, învață-mă să ascult speranța, aranjează-mi barba, pune-mi Rondo sau ce vrei tu, și tocuri, și fundițe și mustață, fardează-mi pleoapa dreaptă iar pe cea stângă lipește un spin, o floare, o lanternă, un bocanc sau o chitară. Și dacă-ți plac așa, înseamnă că ești liberă - de răul din tine, din prejudecăți, din jur, oftat, din orice. Înseamnă că ești cel mai de preț nimic din acest univers. Dar nu contează. Căci fără tine liberă... pământul s-ar rostogoli spre nimicul acela la care crezi uneori că te reduce..." A luat discret degetele de pe taste, a sărit de pe genunchii mei în colțul mesei, a zâmbit într-un fel cum doar un abur o poate face și a început să răsfoiască paginile din site. Un site scris pe aer. Fâstâcită, îmi plec capul... dar îl ridic imediat. Și mă împodobesc în cel mai frumos vis... de Crăciun! București - 24 decembrie 2015
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate