Pentru numele lui Dumnezeu, rugați-vă lui Dumnezeu pentru mama mea sau ajutați-o, se simte tot mai rău, are o boală infecțioasă gravă, e singură la ea acasă și eu fără ea rămân și fără asigurare medicală și dacă ei mă f... cum au făcut ieri și de atâtea ori, eu mor dacă nu am medicamente psihatrice și numai mama mi le putea lua și desigur că țin la ea - și medicii m-au scos din lista asigurărilor medicale, spunând că s-a schimbat legea și nu se mai dau asigurări medicale gratuite pentru șchiopi sau alți handicapați motor care nu au găsit de lucru și mama mi-a promis că va merge pentru a cere drepturile mele undeva, să fiu repusă în drepturi, că poate a fost o eroare. Medicii i-au spus mamei că trebuie să mănânce și ea nu poate să își facă mâncare fiindcă se simte slăbită, o dor urechile și capul. Și i-au ieșit bube și în talpă. O arde și o doare a zis ea, la fiecare pas. Eu mă voi duce cu taxiul mâine la ea, deși ea zice să nu merg, că poate fi contagioasă și îi voi duce mâncare semipreparată, mai mult nu pot face nici eu. Nici eu nu prea am bani. Mama zice că nu a făcut nici febră, deși doctorii spun că e mai bine să aibă febră, ca să se lupte organismul ei cu boala.

Pentru numele lui Dumnezeu, ei chiar mi-au pus acte false în casă, am descoperit falsuri în sertarele mele dar le-am rupt și aruncat, cred că mai am vreo câteva dovezi încă într-o geantă, e adevărat, mi-au modificat și codul numeric personal, în unele acte, e adevărat. Au scris că sunt născută pe 15 nu pe 16 februarie, etc.
Pentru numele lui Dumnezeu, e un abuz instituțional și de stat, chiar nu vedeți? Ce s-a întâmplat cu statul român??

Dacă rămân fără asigurare medicală mă omoară și pe mine...am fost binele, nu răul și mama mea la fel, și unii intră peste mine cu gândul că nu mai au nevoie de mine și mama a spus că nu mai vorbește nici cu vărul ei și nu l-a sunat încă nici pe fratele ei. Mama are mai puțin de 69 ani și eu mai puțin de 46. Pentru numele lui Dumnezeu, nu am nici cu cine schimba două vorbe la telefon. Am fost numai binele o viață întreagă și unii intră pe mintea mea spunând că i-au făcut pe unii nebuni sau oameni răi și proști să creadă că eu am fost nebună, rea și proastă. Cică unii cred că oamenii luptau războaie peste mintea mea și peste sexul meu -- dar aceste idei nu sunt ale mele, ci ale unor oameni răi care au intrat peste mintea mea, eu nu aud voci, sunt gândurile lor telepatice.

Rog editorii să scoată acest text dacă îl consideră inadecvat, dar eu sunt eu însămi și este o filă de jurnal adevărat, nu altceva.
Ieri de exemplu m-am plâns unor vecine și ele se prefăceau că eu nici nu exist și se uitau ciudat, în timp ce pe banca de alături vorbeau încontinuu niște arabi.
În plus, chiar dacă tatăl meu nu era tatăl meu biologic, există asemănări certe între mine și mama mea, care cred că era mama mea adevărată, chiar dacă eu am fost copil ilegitim sau din flori. Mama nu mi-a spus niciodată cine a fost tatăl meu adevărat, dar asta nu contează.
Un alt fapt pe care mi l-am amintit de curând, este că mama îmi spunea când eram copil că poate eu voi ajunge mare scriitoare într-o zi, ceea ce nu avea cum să se întâmple, datorită circumstanțelor și statutului meu social inferior. Dar nu știu precis de ce mama spunea așa, fiindcă eu personal nu aveam și nu am avut nici ulterior astfel de vise.
3 august 2016