agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-10 | |
da tu ai dreptate
asta-mi aduce aminte de biserica nouă ridicată sub ochii mei de copil fabulos era păienjenișul de scânduri al schelei ce se tot ridica odată cu zidurile și creșterea noastră când s-a ajuns la cupolă eram în ultimul an și-aveam pe față primele coșuri nu te mai șicanam furându-ți din cosițe fundița aveai părul lung răsfirat pe umeri rotunzi sidefați și altfel erau picioarele tale și altfel cordonul uniformei vorbea despre talie șoșoteai cu fetele aveai în ochi un mister începea să se-ntindă la piepți sarafanul pe-atunci habar n-aveam de taina ce-o porți cu vocea-n schimbare hilizeam ca prostul cu alți băieți doar în fața ta obrajii-mi ardeau și-mi era ciudă că muțeam mă bâlbâiam... un an trecut pe nevede la școli printre străini schimbați eram în vacanța de vară muncitorii terminau de pus pe cupolă tabla de-aramă o săptămână a durat până s-a scos schela și până tu mi-ai dat răspuns la scrisoare strecurându-mi în palmă biletul cu cel mai minunat cuvânt "da" cu semnul mirării și era duminică și era vară și eram doamne prieteni soborul de preoți cânta clopotele noi băteau laolaltă a sfințire în deplinătatea amiezii soarele se oglindea pe cupola de-aramă și-n părul tău galben-roșcat ca un foc aprins peste lume și-n mine pluteam prin vene sângele umbla în ritm de zăngănele... seara la reuniunea tovărășească am dansat bălmăjeam valsul twistul mie-mi plăcea tangoul acolo îndrăzneam să te strâng lângă mine... și-acum simt apăsarea tandră fermă și totodată moale a sânilor tăi... în fața porții casei tale ne țineam de mâini biserică nouă și voiam și nu îndrăzneam și parcă și stelele aveau în ele ca-n mine un tremur mi-ai dus mâinele pe talia ta te-ai lipit de mine minune și-ai ridicat privirile cu luna scăldându-se-n ele și n-au mai fost în toată viața mea buze ca acelea umede calde și moi oricât le-am căutat la alte și alte femei... arama cupolei bisericii are o tentă de verde acum dar clopotul ei bate tot ca atunci la sfințire și acum ecoul lui îl simt ca atunci în seara când spre casă pluteam mai mult decât mergeam în inimă de sărutul tău dumnezeiește-njunghiat bolnav de iubire... da tu ai dreptate schimbată-i culoarea cupolei a părului dar clopotul bate ce bine că bate...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate