da tu ai dreptate
asta-mi aduce aminte de biserica nouă
ridicată sub ochii mei de copil
fabulos era păienjenișul de scânduri al schelei
ce se tot ridica odată cu zidurile și creșterea noastră
când s-a ajuns la cupolă eram în ultimul an
și-aveam pe față primele coșuri
nu te mai șicanam furându-ți din cosițe fundița
aveai părul lung răsfirat pe umeri rotunzi sidefați
și altfel erau picioarele tale și altfel
cordonul uniformei vorbea despre talie
șoșoteai cu fetele aveai în ochi un mister
începea să se-ntindă la piepți sarafanul
pe-atunci habar n-aveam de taina ce-o porți
cu vocea-n schimbare hilizeam ca prostul cu alți băieți
doar în fața ta obrajii-mi ardeau și-mi era ciudă
că muțeam mă bâlbâiam...

un an trecut pe nevede la școli printre străini
schimbați eram în vacanța de vară
muncitorii terminau de pus pe cupolă tabla de-aramă
o săptămână a durat până s-a scos schela
și până tu mi-ai dat răspuns la scrisoare
strecurându-mi în palmă biletul cu cel mai minunat
cuvânt "da" cu semnul mirării

și era duminică și era vară și eram doamne prieteni
soborul de preoți cânta clopotele noi băteau
laolaltă a sfințire
în deplinătatea amiezii soarele se oglindea
pe cupola de-aramă și-n părul tău galben-roșcat
ca un foc aprins peste lume și-n mine
pluteam prin vene sângele umbla în ritm de zăngănele...

seara la reuniunea tovărășească am dansat
bălmăjeam valsul twistul mie-mi plăcea tangoul
acolo îndrăzneam să te strâng lângă mine...
și-acum simt apăsarea tandră fermă și totodată moale
a sânilor tăi...

în fața porții casei tale ne țineam de mâini
biserică nouă și voiam și nu îndrăzneam și parcă
și stelele aveau în ele ca-n mine un tremur
mi-ai dus mâinele pe talia ta te-ai lipit de mine
minune și-ai ridicat privirile cu luna
scăldându-se-n ele și n-au mai fost în toată viața
mea buze ca acelea umede calde și moi oricât le-am
căutat la alte și alte femei...

arama cupolei bisericii are o tentă de verde acum
dar clopotul ei bate tot ca atunci la sfințire
și acum ecoul lui îl simt ca atunci în seara
când spre casă pluteam mai mult decât mergeam
în inimă de sărutul tău dumnezeiește-njunghiat
bolnav de iubire...

da tu ai dreptate
schimbată-i culoarea cupolei a părului
dar clopotul bate
ce bine că bate...