Îmi creez un adevăr ce posedă o perfecțiune artificială, și mă înfășor în el, pentru a respira libertatea în spațiile lui intangibile la simulacre, minciuni și falsități.
Îmi creez un crez ce posedă o fericire virtuală, care-mi generează o clarviziune panoramică și de anvergură, și chiar dacă fericirea poartă irealul în miezul ei, îmi este de ajuns pentru a privi suferința cu dispreț.
Coșmarul mi se pare uneori că este trimis de infern direct în subconștientul omului, și îi preface irealitatea, ce ia locul realității, când omul doarme, într-un spațiu sinistru și înfricoșător, prin care se mișcă fantasmele.
Dacă am face în minte o transfuzie cu divin, coșmarurile ar dispărea, și în locul lor ar apărea visele stenice, revigorante și fascinante.
Aș vrea ca ideile să germineze în mintea deschisă înspre profunzimi esoterice și supranatural mistic, să încolțească și să se transforme în gânduri, care au absorbit științele lirismului, reflexivității, exotericului și gnomicului, iar gândurile să nască cuvinte fertile, cu irizații de clarviziuni, maturizate instantaneu pe foaia albă.
Astfel, poeziile ar curge ca un râu tumultuos și năvalnic, rotunjind bolovanii clișeelor.
Eu mă mișc prin poeziile proprii așa cum se mișcă planetele în jurul soarelui.