greșesc au ba nu știu dar când citesc
uit de toate și timpul e numai prezent
autoru-i cu mine cuvintul scris
se preface-n imagini
și noi trăim și vorbim...
așa te-am citit și doamne
cât îmi e de bine
în scalda de flori
sub șoptitul alint
uit de plecări
de rana încă deschisă
îmi las chipul trist în oglindă
și plec rotitor în văzduh
ca o baladă de nai
sufletu-i ciocârlie
tu-mi pari câmpie
cu părul lan vălurit și bălai
și-ți cânt
și cerului tot
și-acestui pământ ce mă ține...

clipa și cântul se sfârșesc în trezire
și cad accelerat în real
mă voi sparge
mă va prinde în brațe câmpia
ce mai contează
când am gustat dintr-o fărâmă de rai...