îl numeam Anul Nou
când veneau sărbătorile
el era singurul vrednic
să poarte cea mai frumoasă căciulă
împodobită cu fundițe colorate și cu mărgele de alun
vocea lui umplea ulițele
ni se părea că atunci
se naște copilăria îngerilor din cărțile poștale
locuia foarte aproape însă
venea întotdeauna de foarte departe
nu l-am mai revăzut niciodată
din copilăria întroienită în memorie
se stabilise în spania
nu a putut veni la înmormântarea alor lui
poate că nici nu a știut că între timp ar fi murit
nimic nu a putut acoperi hăul memoriei
tragicul și limitele
despre care nu putem vorbi
fără ca să doară
mi s-a mai spus
albise și devenise de nerecunoscut
foarte subțire
pentru drumurile aeriene dintre spania și românia
era patriot
& și-a lăsat familia în spania
și a dorit să fie înmormântat
printre cruci de lemn adevărate
gradele de la revoluție îl făcuseră erou
nimeni nu i-a contestat nemurirea
doar oarba uitare