Ce umbră firavă i-e dată aripei
ce poartă albina prin vămile clipei!
Din lună-răsare,
din toate și toți, din neamuri de hoți
și soarele tot coborît într-o floare …
ce iute sărut dintr-o zare în alta
o cheamă să vină, bulz de lumină?

Cu stoluri de gîze, cu stoluri de nori,
ștergare de sori,
așa-i pe cărare vîntul ce bate,
vad de păcate