Să îți așezi capul la mine în palmă
și să îmi spui că dincolo e pădurea care tace și captează imagini cu păsări
atât de savant și frumos
cum ești tu
(uneori)
(când mai tac)
să te înfiorezi citind
și să nu îmi spui despre toate acestea nimic niciodată, când în depărtare
se va arăta pădurea cu leagăn
o cabană de fulgi
ca și când mi-ar fi frig dacă nu bate focul
atât te-aș iubi.

Parcă bate pădurea cu fulgii
este primăvară
dar se aud fulgii bătând
și e atât de frumos!

Luminițele acelea...
Și focul...

Ți se zbate în ochi liniștea.