masa gelatinoasă zăcea strânsă
asemeni unui gând tulbure
în teama că nu va răzbate
mintea înfierbântată de griji
soarele intra prin spărtura
din gard
să împrăștie muștele adunate
pe grămada de mere din borhot
ușurat de isprava sa leneșe
eliberat omul sapă la rădăcina
obsesiei de a nu se îmbolnăvi
sănătatea stomacului presa
asemeni unei armate de ocupație
neuronii cu frica unei boli
îndoielnice înțelesă doar de el
îmbrăcă emoția morții
cu
rugăciuni fade repetate mecanic
unui zeu de chirpici