agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-07-04 | |
Amforă ce eşti când gândeşti
la cele sufleteşti Din toată plaja cu suflet, tu ai ales ceva mic, infinit de mic Ceea ce te apropie foarte mult de vecinătatea cu Infinitul... Rămâi tu în ale tale, nu te pierde-n Infinit Orice-ai spune, orice-ai face, din sămânţa de iubit Vei găsi livada morii colorată-n răsărit Şi un cântec pe cărare, uitat într-un asfinţit Chiar de ieri cărarea lunii se pierdea în deal la prunii Care gârboviţi de rod... lasă prunii în poveste Că de-aicea mult mai este... 1. Joi, 8 iulie, 2020 (intervalul 4:01-10:17) sculptorul Stâncilor Marine dăltuind forma inimii sale în cortul iubirii gând după gând pâlpâind plăpând, blând bântuind cotloanele umbrelor lumina-și deschide cărare coborâtoare spre mare pe țărmul cu cărări şi izvoare doi ani trecuseră peste jumătate de secol când te-ai oprit la o piatră după ce-ai cioplit un munte ce ți-e și cu lumea aceasta nu mai poate să creadă şi uită să vadă rosturile 2. Dadaistul biciclistul "pedala pe sub mine: un burlan subteran" Aşa suntem şi noi, frate poet ultramarin de arcade pontice "Plante – în poziția cocoșilor gata să se ia la harță." Dar nu o harţă de harţag de fag, ca o toacă făcută din prag Ci un fel de dans al ideilor care se adună ca o dună de nisip Pe care vântul în loc să o risipească o adună Şi-n care nimeresc seminţe mai vechi şi mai noi Din care ies plantele acelea care se cocoşesc Într-un dans dumnezeiesc, aşa-mi place mie să cred Precum credea sutaşul în puterea cuvântului Aşa cred şi eu în puterea gândului voiajor Plecat din pridvorul dadaist Cum pleacă rândunelele să adune noroi Pentru cuibul lor în care ouăle aşteaptă Să facă pui, pui, pui... niciodată destul de sătui... Dadaistul biciclistul "pedala pe sub mine: un burlan subteran" Primisem la [email protected] un mesaj, repetat pe facebook: Când scrii despre mama ta şi despre tatăl tău, mă simt alături de tine, în copilărie, prieteni la cataramă... de aceea zic: să depăşim virtualul acesta şi să ne împrietenim de-adevăratelea. Bine zici, să depăşim virtualul... în ultima vreme-s un pic dadaist... e mult mai simplu să sari de la una la alta şi să se adune gândurile la poartă, cum le este soarta... uite că am ajuns şi la poarta numărul unu din Piaţa Sfântul Gheorghe, pe care-am intrat 5 ani de zile, zi de zi, pentru că era intrarea-n palatul cu 3 etaje în care am locuit în perioada studenţiei, eu fiind arădean căsătorit cu o timişoreancă... fie ce-o fi... în Timişoara, la etajul trei, l-am avut vecin pe Bebe Costinas,... dacă ai ocazia să o saluţi pe Tatiana Costinaş, soţia lui Bebe, cred că s-ar bucura nespus... poate-mi trimiţi o fotografie pe whatsapp, la numarul 0720175585 cu imagini de acum din Sfântul Gheorghe şi cu un mesaj… 3. Ne-am zâmbit într-o clipă doar Şi ce multe-au venit Seri trăite din asfinţit Până la răsărit Ca un cocoş marin/ cu totul altfel decât cocoşul de munte Mă bucur de multe/ dar cel mai mut mă bucur Când îngerul dimineţii vine şi trage de mine Să nu pierd nici o clipă/ din povestea nopţii cu lună plină... Pe mare se întinde cărarea lunii.... În livadă s-au umplut de rod caişii, merii şi prunii În lac, în cuibul de lebădă, de ieri sunt patru pui şi încă un ou... Poate-n dimineaţa aceasta să iasă şi al 5-lea pui.... S-a consumat o noapte cu lună plină... Şi nostalgie să ajungă întreagă la tine... De la mine, toate semnele-s de bine... Dacă plouă, măcar să plouă cu măsură Cât să se bucure de apă şi pământul Şi floarea soarelui şi gândul Că aşa s-au potrivit aşteptările să se coloreze stările În culorile răsăritului de azi dimineaţă Şi-n cele ale asfinţitului de acum ... O parte din mine-i ocupată de Parcul Rozelor, De Catedrală, de Piaţa Operei, Piaţa Sf. Gheorghe, Piaţa Mariei, De Gară, podurile Timişoarei, Corso, Universitatea de Vest Şi oamenii care se plimbă, se opresc şi vorbesc deşi nu se cunosc... Stările şi aşteptările au atins zările Da, da, daaaaaaaaa/ Şi ce mult ne-am iubit... dadaist |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate