Amurg ființă-n naștere năucă,
De clipă între patimi două sfere...

Pe Domnul rugăciunea mult îl cere
Când viața trandafir de spini apucă
Și își rănește umbra în mistere...

Se-așază-n zări de întrebări nălucă
Dar dedesubt în cuget rost s-aducă
Răspunsuri nu-s privirii austere

&

De trai sunt oamenii bolnavi de goană
Tu, demiurgă, sângelui mă vinzi
De-amor în viețuirea cea tirană...

Pămânții ce-s de lume asurzinzi
Ni-s înfășați în amintirilor icoană...

Mă-mbrac în sine, intru în oglinzi