În lumea mare a Omului Mic este mult loc pentru orice Nimic.

Și cum din Nimic spun bunii și străbunii că au căpătat formă baierele Lumii, atât i-a trebuit Omului Mic: în lumea lui mare a făcut un pic de spațiu pentru orice...

Fericit să descopere în urbanism un sens organizațional, Omul Mic s-a trezit acuzat de Cei Mari că a devenit brusc, prea vocal.

“Nu vezi pădurea de copaci!” spuneau și întrebări fără răspuns îl chinuiau pe Omul Mic. Mai abitir cea legată de importanța acordată oricărui Nimic.

“Detaliile fac diferența!” a aflat mai târziu, dar detaliile Oamenilor Mari erau pline de reguli, rigide, neclintite cum e piatra în râu. Începea săracul Om Mic să vadă numai făina în spicul de grâu…Nu mai vedea sămânța, pâmântul afânat pe sub maci, nu mai vedea vântul, adierea, răsăritul, apusul, ploaia, firul plăpând crescând, ci doar saci cu făină …

“Mii de draci! Dacă detaliile fac diferența, atunci CÂND au fost îngropate anotimpurile Ființei adânc în pământ? Și de ce? De ce triști și posaci devin cei ce văd CLAR pădurea pe după copaci?!”

Cum bunii spuneau și că Viața e bună dacă are un SCOP, Omul Mic a luat o decizie mare pe loc: “Cum ființă sunt, capabil să râd, să gândesc, să scriu pe hârtie cuvântul “fagi”, ALEG în viață să urc toată pădurea în doi- trei copaci! Atunci poate toți Cei Mari vor vedea o revoluție în munca mea!”

Zis și făcut! O decizie înțeleaptă devine un scut pentru cel ce alege să dea Vieții un sens. Omul Mic a început lucrul de jos, căutând în Nimic și în Tot un înțeles. Lumea mare i se păru mică apoi. Prea mică pentru un scop la fel de impunător ca un car mare cu boi! Hotărî Omul Mic, cam în grabă, că are nevoie urgent de merinde, un băț și-o desagă.

“Scopul pe care l-am ales, bag de seamă, mă obligă să uit de casă și mamă! Nu-i bai! Străbunii-au prezis că nevoi fel de fel mă vor duce departe, singur și blând ca un miel, să dau piept cu Lumea, să cunosc tot ceea ce Lumii îi dă astăzi un rost..și-ntr-o zi, mai mare fiind, înțelept, mai avut și mai știi, poate tată, ca tata, cu doi – trei copii, voi putea, pădurea cea verde și mare cu tot ce-i în ea, s-o urc în copac...sau doi – trei copaci!”, zise Omul Mic tragând des de nădragi.

Și plecă ușurel, frumos, bălai, curat și blând ca un miel spre lumea cea mare…”De-i Lumea o pădure mare și ea, e Lupul cel Rău poate pitit undeva la umbră de fagi...Ce-or zice atunci toți cei dragi ...de mine? A plecat ca un câine! Nu a dat “Bună ziua!”, s-a dus nu ca un pui de om ci ca un pui de urs morocănos departe de noi…Cu suflet duios l-am crezut și ce crezi? A fugit de acasă să colinde livezi! ”, așa gândi Omul cel Mic mai jos de casă, aproape de iaz sub un dud mai pitic.


Și se-ntoarse ținând de nădragi, cu mica desagă cu brânză, pâine și fragi, să –și ia rămas bun de la toți cei ai lui înainte să plece în lume, cu SCOP!.. nu haihui.

Și-aproape de gardul casei văzu tot ce lăsa în urmă …și-o umbra de grijă-i trecu peste fruntea mică și albă…Tăcu.

”Mama cu brâul de lână și poalele-n brâu aburind rumenite pe masă, alba făină de grâu din târnă… doi – trei cozonaci, gălăgia sfântă din casă, plugul lui tata, fasolea urcând pe araci, livada plină de pomi, cei trei fagi din dosul grădinii, doi iezi, cuibul de păsări din prun, speriatul cel gri huhurez, porumbeii în stol, repezi trecând, râul din vad cu valuri urlând, casa cea mică cu câini și pisici, cu patul cel cald și noaptea c’un drac de arici de sperie mâța... duminica cu lenea uscată-n amiezi când copiii în leagăn se dau hâța, mușcatele roșii, vacile satului venind seara-n cirezi...”
Omul Mic trase adânc aer în piept.

“Ce tot faci?” strigă mama cu spatele drept și mâinile-n șolduri. “Ce cați cu desaga prin bolduri? Hai vin’ să mănânci cozonaci! Ia și lapte! Azi muls de la vaci. ”

Tăcut și stingher Omul Mic uită scopul cel mare al Vieții lui dragi...

“Ai pus în desagă și pâine și brânză și fragi?... Of...ai crescut mare...vom lua alți nădragi...”

Și uite-așa prins între masă și drum, Omul cel Mic, mare de-acum, hotărî scopul să-l schimbe: “De-acum mă dau jos din copac! Nu voi purcede astăzi la drum! Eu cu tata vom mai cumpăra vaci. Vom pune fasole, vom pune porumb, vom pune-un cireș în grădină, spre prund. Și-apoi, tot cu tata… pădurea de fagi …o vom urca toată, toată-n doi – trei copaci!”