Non-viziunea se racordează la distopia de care se prind negativitatea, malformarea, diformul și sinistrul percepțiilor asupra mundanului și creează vieții o fațetă tenebroasă, iar marginile vieții conturând limitroful și periferiile sunt mânjite cu promiscuu, fetid și scabros.
Oamenii fără sensuri și-au suprimat și anihilat viziunea și pot fi atrași înspre non-viziune care ar aduce în viață degradarea, retrogradul, degenerarea, declinul și descendentul.
Non-viziunea dă viziune falsului, artificialului, non-vieții și non-realității, inversând sensurile decăzând în non-sensuri care induc în viitor nimicnicia, nimicul, neantul și vacuitatea.
Viziunea vulgului este dezactivată, fiindcă vulgul nu are forța imaginației anticipative, în schimb viziunea artiștilor construiește în viitor sensuri spirituale și creaționale care înglobează o imaginație estetică și debordantă.
Oamenii cu viziuni clare înglobează trecutul, prezentul și viitorul într-un super-timp care le omogenizează și le aglutinează astfel încât a fi-ul conține atât substanță de trecut cât și de prezent și viitor și coabitarea lor întregește și mărește ființa.
O viziune de anvergură, planetară se desfășoară în eshatologie luând în calcul destinele exponențiale ale omenirii în care vrea să insereze metanoia prin reinventarea ființei și înlocuirea structurii, axei și matricei oamenilor cu unele divine. Astfel a fi-ul va dobândi esență divină care îl va proiecta în perenitate acolo unde ajunge evoluția maximă producând un catharsis care va distruge suferința, boala și defectele.
O viziune afectată de micime își surpă intuiția, predicția și previziunea, nu poate penetra viitorul și nu poate generaliza și extrapola destinele planetare, ci pătrunde într-un destin minuscul în care vrea să introducă variabile benefice care sunt de fapt surogate și hibride de constante oscilante, fluctuante în care s-au inoculat haosul, fortuitul și hazardul.
Viziunea minusculă are fisuri, imperfecțiuni și distorsionări și nu poate ilumina viitorul apropiat, astfel că se întoarce în prezentul căruia îi imprimă distopia.