Non-etica se racordează la negativități și evidențiază disproporțiile, asimetriile și inesteticile, fiind guvernată de urâtul ce reflectă răul atrăgând sinistrul pentru a înspăimânta și oripila oamenii fragili la ipostazele hâde ale răului.
Non-etica este asimilată de nemernici, troglodiți, mârșavi și grobiani care se folosesc de ea pentru a-și justifica apetența la fărădelegi și ilicit.
Non-etica o posedă lubricul, trivialul, obscenul și concupiscența și ea impregnează actele și faptele existențiale ale acestora și transplantată în viață o deposedează de etică, estetică, pozitiv și bunătate.
Să ne translatăm a fi-ul din coordonatele telurice care nu pot penetra câmpul concretului caracterizat de firesc, natural, rutine și obiceiuri implantate în cotidian, în coordonatele spiritualității care manifestă idiosincrazie la teluric, limite, materialism, dogmatism, desuet și stagnare și are propensiune la extra-uri, meta-uri, schimbări, inedit și evoluție și care accesorizează realitatea, viața, entitățile omului, fenomenele și natura cu o estetică căutând superlativele pentru a se împlini și desăvârși.
Coordonatele divinității au ca abscisă infinitul și ca ordonată perfecțiunea, iar aria înscrisă între aceste coordonate conține veșnicia și crește progresiv cu scopul de a integra universul.
Când dimensiunea ființială nu mai încape între coordonatele telurice, a fi-ul este proiectat înafară și este absorbit de transcendent devenind o entitate a acestuia.
Perfectibilul înscris între coordonatele telurice ce pot interfera cu coordonatele spiritualității, urmează asimptota și în cazul când asimptota atinge infinitul perfectibilul devine perfect.
În 0 stă nenăscutul care așteaptă să se nască între coordonatele divinității sub formă de entități divine mișcându-se prin infinit, absolut, veșnicie și suprem, conduse benefic și fără greșeală de savaot, între coordonatele transcendentale sub formă de entități supranaturale care și-au însușit meta-urile cu consistență de mistere, miracole, minuni și esoteric, sau între coordonatele telurice sub formă de oameni profani influențați de pseudo-urile de tip hibrid și surogat, care nu au puterea de a empatiza beneficul, fericirea și beatificul și nici potențialul de a-și transcende limitele desprinzându-se de dogmele în care s-au travestit coercițiile.
Antropogeneza se perpetuează prin genealogii și filiații în care timpul capătă perenitate, dacă se proiectează într-un viitor îndepărtat în care nu poate ajunge viziunea și clarviziunea.
Prin coordonatele concretului se mișcă cotidianul care și-a anexat zilele pentru a le modela în întâmplări, activități și vocații.
Minusurile translatează coordonatele concretului înspre negativ, iar plusurile le transmută înspre pozitiv.
Omul este o ființă oscilatorie, căci oscilațiile se găsesc în gânduri, stări, emoții și viață, de aceea nu este statornic și nici fidel, înșeală și este înșelat, părăsește și este părăsit, disprețuiește și este disprețuit.