Ibovnic al tenebrelor din frică
Făcând amor cu lipsa-n piept de aer
Cu o fărâmă de curaj mă-ncaier
Că nu-și ridică glasul, zbor să zică.

Pe drum mai trece-un mort, udat de vaier,
Spre-așezământul păcii calea-i pică
Eu spun spre-acolo liniștea mea mică,
De zarva omenească mă dezbaier.

Luminile lăuntrice nu cuget,
Mi-e gând păgân în straie de-ntuneric
Și în odaie singur sunt numeric
Tot ascultând tăcerii dulce muget.

Deși în minte mă-mbăiez în morb
De-ajuns mi-e lumea, merg spre Domnul, orb