Un sistem electro-energetic ce are drept configurații entitățile din lăuntrul omului și care își reduce entropia generatoare de disfuncționalități prin sincronizarea și armonizarea configurațiilor sale, are capacitatea homeostaziei păstrându-și constantele, caracteristicile și mecanismele atâta timp cât respinge haosul ce dezechilibrează, dezmembrează și obnubilează conștiința, conștiența, structura și axa existențiale.
Un sistem uman performant, competitiv, fiabil și eficient este conectat la sistemul universului și când atinge optimul are efect de catharsis asupra organismului construind fericirea pe care o înscrie între coordonatele ființiale.
Un sistem uman deconectat de la homeostază își pierde constantele care erau proprietatea acestuia, își micșorează dimensiunile și își mărește entropia care răvășește, bulversează și debusolează ființa și care dislocă structura ființială având coeziune cu matricea și axa ființiale. De aceea sistemul uman nu agreează decât o schimbare analizată, cercetată și controlată ale cărei variabile își vizualizează sensurile precise și acceptate de rațiune, spirit și sine.
Când ruminăm la fapte, aspecte și întâmplări negative acestea induc în gânduri nocivul, funestul și dezamăgirea, de aceea să ruminăm doar la ceea ce este pozitiv, fascinant și atractiv, căci în acest caz ruminarea creează bună-dispoziția concretizată în cheful de viață.
Sistemul uman dacă are capacitatea de a modela variabilele schimbării în constante ale ineditului, previziunii și cunoscutului acționează proactiv asupra variabilelor care procesate devin elemente noi ale matricei ființării, îmbogățind, transcenzând, augmentând și transfigurând viața omului acordată la sistemul configurativ uman care controlează a fi-ul și îi reglează traiectoria destinală.
Fără sistem omul și-ar pierde reperul, iar a fi-ul ar fi manevrat și manipulat de haos.
Sistemul uman supervizează activitățile entităților din lăuntru, reglează mecanismele acestora urmărind sincronizarea lor pentru a optimiza interiorul influențând exteriorul, căci pozitivitățile care se atașează de benefic ar trebui manevrate din interior și apoi proiectate în exteriorul pliat pe corp.
Sistemul uman divide dezechilibrele generatoare de labilități, morbidități și distorsionări până în punctul în care devin superflue și fără niciun efect și întărește, sprijină și susține echilibrul privit atât în ansamblu, cât și din punctul de vedere al configurațiilor.