”Domnului Ioan Harabagiu, dacă citește...”


Poate că sunt, și eu,
un fel de păpușă cert-subatomică
rochița, pantofiorii și cămașa îmi sunt
mov
pentru că iubesc pe cineva mov
care mă visează
se gândește, de fapt, la mine
cu cămășuța și mâinile amândouă atașate pe un umeraș subatomic
mi se pare, de fapt, că un atom față de un spectru Big-bang
e infinit, chiar în mod ”infinit” mai mic
încât,
așadar,
cum să spun, cum să explic,
cum să precizez,
dacă un atom e atât de mic față de un spectru de lățime Big-bang
oare, e ceva real, pe lumea aceasta în care barca (oricare)
e, mereu, potrivită
lacului
și chiar și oceanului
după dimensiune?
barca nu e niciodată prea mică iar oceanul prea mare
barca traversează tot,
pentru că sunt
vapoarele, care din barcă își trag
”rădăcini” de spectru
ca un copac marin.
Iar tu,
de ce nu te potrivești, măi, atomule capricios, cu dimensiunea lată a Big-Bang-ului?
sunt eu, mărturisește-mi, de fapt, măi, atomule, sunt, de fapt, visul umerașului meu subatomic?
ce sunt eu? infima urmă a lalelor roz?
cine?
pot să spun că ”sunt ”cine”?
spune-mi, de ce, de fapt, cuvintele mele, toate, încap pe acest site
dar și ale colegilor mei
față de atom, care e atât de vis și ”vast” vis, în legătură cu un Big-bang
fiind prea mic
(cel puțin virtual);
și al cui, atomule, măi, vis mijlociu (numai potrivit, întrebându-te!) sunt eu, de fapt? atunci?
dacă nu pot să pun practic piciorul
între dimensiunea unui atom
și să ajung, cu el, exact cât să cuprind universul (lăudate fiind lățimile amăgitoare!).
cum să pun piciorul
că nu pot,
e prea absurd totul;
între un atom și un Big-bang!

Cine sunt eu, de fapt, măi, atomule?
sunt, cumva, ”un cine mov”? Sunt o bucată de ardezie? Bucățică de vis, sunt?
Ce e ardezia, măi, atomule? E mai mare decât tine! sau... ce sunt?
care e dimensiunea certă dintr-un vis, în care tot plutesc, de un ”timp”?
doarme cineva, peste noapte și numai mă visează pe mine? când nu pot păși?
de ce atomul este subdimensiunea materiei de big-bang?
înșelăciunea cuantică să mă fi sedus foarte capricios
până azi?
ca un fruct de rodie mistic visător al Copacului de rodie?
știi, dacă dormi, entitate albastră, care mă visezi
află că iubesc un bărbat mov
sau cred că îl iubesc
nu știu
sau poate nu iubesc pe nimeni
nu îți zic,
nu sunt mov, sunt fată visată,
ăsta e un fel de capriciu, pentru că tu exiști iar eu sunt numai
un vis dintr-un vis
îți zic,
măi, entitate visătoare,
sunt mov
pentru că am iubit
și eu chiar sunt foarte deosebită...
scriu cărți...
scriu cărți, atomule, scriu cărți...
dar pe mine, cine mă visează și al cui vis am fi fost reprezentat?

Iulia Elize, 25 iunie, 2021 - ”Nimic special, de punctat, parcă, în plus.” - o ipoteză (teorie) a inadvertențelor de mărime *(generală)
*Și, profund, dubitativă, cu privire la nașterea de factură așa-zis întâmplătoare după Big-bang-ul din particulă (imposibilă, fără intervenție, punctată, în mod divin).