Mă trezesc cu o durere ascuțită în piept
O durere venită să-mi șteargă somnul și așa prea firav
Doctorul zice ca inima mea face un efort prea mare
Ca să mă țină în viață și eu nu știu cum s-o ajut
Trăiesc cu durerea asta noapte de noapte
Ziua o uit alerg să prind toate răsăriturile
Să le închid în mine ca să-mi încălzesc inima
Pentru că o iubesc și nu știu cum să-i spun asta
Ca să nu sune banal
Știu că e sensibilă și urăște lucrurile banale

Aș vrea sa bat eu pentru ea
Să bat eu de 60 de ori pe minut pentru ca ea să trăiască
Să se poată bucura de toate răsăriturile de soare
De toate primăverile din sânge
Pe care știu că le așteaptă mereu
Cu inocenta acelui copil care știa că primăvara
E anotimpul care îi mai adaugă un an la vârsta lui
Mereu prea mică pentru visele lui prea mari
Când mai adăuga un an pe tocul ușii de la întrare
Iar inima lui zbura ca un balon de săpun
De la un vis la altul

Acum ea se adăpostește în mine ca-ntr-o scorbură
Bate obosită ca să mă țină în viață căci știu că mă iubește
Dar ce nevoie am de o iubire în care nu putem să privim
Împreună răsăritul
Ce nevoie am de o inimă care bate doar pentru mine
Dar care și-a uitat bucuria de a citi în stele în nopțile albe
Bucuria de a aștepta răsăritul știind că încă o zi
Vine să îi lumineze capătul de liniște

Ce nevoie am de o inimă care nu trăiește pentru ea
Ci doar pentru grămada asta de oase rămășițele
Unei fericiri din care zboară acum viața
Precum un balon de săpun în copilărie