31. Cercul ființial are drept arie durata vieții, iar circumferința lui are echivalențe cu dimensiunea ființării.
32. Credința prezervă omul de amenințările ateismului care desfide spiritualitatea și aderă la materialism.
33. Bigotul fetișizează religia și se supune canoanelor ei, considerând ateul un eretic modern.
34. Cunoașterea telurică se integrează în științe, cunoașterea absolută se înfășoară într-un câmp al misterelor, miracolelor și minunilor, făcând-o invizibilă și inaccesibilă oamenilor.
35. Cauzele pozitive generează efecte benefice, cauzele negative nasc efecte nefaste și nocive, iar cauzele neutre proiectează efectele în monotonii, rutine și stereotipii terne și uniforme.
36. Credibilitatea convinge când se folosește de persuasiv și își face prozeliți printre oamenii fără principii, dialectici și personalități.
37. Coeziunea părților asigură armonia întregului, iar sincronizarea configurațiilor sistemului uman purifică integralitatea de eterogenități disparate.
38. Calitățile provin din extrapolarea și explorarea bunătății, pe când defectele sunt modelate de răutatea ce a cucerit unele fațete ale vieții, neprezervate de spirit.
39. Ultimul cer, cel mai depărtat de om, are substanță pură, veșnică și perfectă, formând sufletul lui Dumnezeu, primul cer, cel mai apropiat de om, are substanță eterată impură, provenită în urma interacțiunii cu substanța efemeră și imperfectă a oamenilor.
40. Ceea ce este transcendental are compoziție supranaturală și mistică, ceea ce este teluric are consistență naturală, firească, păgână, laică, profană și mundană.
41. Ceea ce este insurmontabil nu a cunoscut nicio înfrângere, nici insuccesele ce înving temporar oamenii, iar succesiunea succeselor i-a dăruit o grandoare a puterii.
42. Cel ce este neputincios și-a pierdut vitalitatea, vigoarea și voința, iar potența și potențialul sale orbitează în jurul 0-ului.
43. Cel cu o voință exacerbată, posedă un eu având aptitudinea de a atrage pasiunea, este înzestrat cu un sine proiectând ambiția tenace în sensuri și deține un a fi căutând esențele.
44. Cel stigmatizat este împins de oprobriul public înspre periferiile existenței, acolo unde coexistă promiscuul, avortonul și trogloditul.
45. Cel scos înafara dogmelor de indezirabilitate își exersează forțele negative în fărădelege.

46. Cel lipsit de vocații și hobby-uri s-a separat de spiritualitate și și-a aplicat în viață deviza să nu faci nimic.

47. Culorile din tapiseria vieții au fost pictate în mod divers de fiecare și la fiecare culoare rezonează o stare ființială, doar ignarii percep existența în alb și negru.

48. Calomniile își impregnează în vorbe dizgrațiosul de care s-a atașat insidiosul, fizionomia lor grotescă stârnește repulsia.

49. Bârfele au efectul invers al complimentelor, în miezul lor stă invidia ce își dă seama că nu se poate ridica la nivelul calitativ și valoric al omului defăimat.

50. Curățenia sufletească este făcută de hărnicia cinstei, care a înlăturat lucrurile aparținând venalului, perfidiosului și egotismului.

51. Conjuncturile ascund în ele puncte nodale, care, dacă sunt însușite de ființa legată de spiritualitate, se concretizează în avantaje, favorabil, beneficii și sensuri.

52. Circumstanțele ne conferă întâmplări pozitive, dacă avem o viziune vivifiantă.

53. Cupiditatea este un exces care atrage în spațiul atașamentului multiple lucruri, majoritatea superflue și nefolositoare.

54. Convertirea dă convergență configurațiilor pozitivităților, iar pervertirea își depune divergența în disonanțe ființiale cu rol degradant.

55. Camuflarea punctelor slabe nu duce la eliminarea lor și va veni vremea când ele vor ieși la suprafață, oripilând ființa.

56. Punctele forte să le inserăm în punctele nodale, pentru a deveni singurele elemente ale matricei ființiale, astfel omul va avea acces la extra-uri.

57. Claritatea și limpezimea conferite de luciditate, îi permit omului să dizolve opacitatea și înnegurarea din conștiință și să înainteze rezolut având în fața sa lumina.

58. Corodarea axei verticale a ființării prin degradări, pervertiri și păcate, impune ca soluție catharsisul creativ.

59. Comoditatea vede în efort un inamic, în lene un aliat și în muncă un coercițiu.

60. Duplicitatea are în intrinsecitatea ei dihotomia gânduri-vorbe, iar dualitatea ei augmentează falsitățile, iluziile și simulacrele.