agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1120 .



Eva și eu
personale [ Gânduri ]
din vise(III)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [frida ]

2005-09-19  |     | 



......................................................
Printre perdele m-am pierdut... și rătăcesc. M-am prins în dansul ielelor și nu am reușit să rezist până la capăt... am amețit și m-am desprins din horă... S-a sfârșit! ... sau poate nu!
Privesc în mine și descopăr atâtea întrebări care așteaptă răspunsuri, și nu știu... tu ești acela care le știe, sau dimpotrivă, tu sporești și mai mult misterele din mine?
Plâng... îmi plâng ochii în fața necunoscutului ce mă înfioară. Pe ce drum să mă risc să alerg?
Ecouri... pași grăbiți... plânsete de copii... asta ascunde tăcerea care mă înconjoara! Și nu le aud! ... le simt în tălpi, în degetele de la picioare... și-n tâmple!
Privesc în mine și descopăr butoaie de tristeți care așteaptă să se verse, și nu știu... tu ești acela care mă va ajuta să le dau uitării, sau dimpotrivă, tu le vei da un ghiont?
Stau și mă gândesc:
Cuvântul a creat lumea :"și a zis Dumnezeu: Să se facă lumină! ... si s-a facut! ". Eu, însă, nu mai am cuvinte... cu ce să creez?
Dragostea a creat cuvântul, căci dacă nu ar fi fost iubire, Eminescu nu ar mai fi scris"Floare albastră". Eu, însă, am pierdut în dragoste... cu să creez?
Îmi plânge trupul... îmi plânge fiecare celulă în parte... și mă simt mică!
Mă prăbușisem... și ce era ciudat e că nu știam precis care era cauza.
Mă apăsa o durere nemărginită... știam doar că fusesem dezamăgită de el! sau... poate de întreaga lume!
Încet, încet, glasul acela lăuntric și-a domolit avântul. Lacrimi încă mai stăruiau în ochi, dovezi ale durerilor... ale mele?... ale ei? ale Evei!
............................................................
Pașii mei pe asfaltul ud... și ceața, și inima-mi bătând ca nebuna.
O durere de cap mă chinuia, dar gândurile îmi erau limpezi ca bobul de rouă: "Deci, dacă eu sunt Eva, atunci volumul acela îmi aparține... și tilul de ziar!"
Big Ban-ul se pornise din nou să-și bată timpul, când m-am reîntors în cafenea. Și de această dată fata de la tejghea mi-a zâmbit cald. Masa mea era tot goală, așa că i-am cerut ospătăriței un ceai și mi-am reluat locul părăsit cu ceva timp în urmă. Am rotit ochii căutând suportul cu ziare... nu mai era!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!