între mine și mine
e o sfadă de muiere fără bărbat

recăpătându-mi bărbăția
arunc pe fereastră oala cu borș interior,
îni fac o supă de urzici
să piște pe limba vorbită de zări
și neg văduvia femeii din mine
chiar dacă mai dezbrac uneori
straiele mele de bărbat
și-mi miroase carnea a moarte de-o clipă

între noi fie vorba, femeie,
secundele în care mor nu-ți aduc multă singurătate
renasc repede la mine în coastă,
la tine
și iar ținem nuntă mare în lăuntrul meu
poți muri și tu puțin
că e destulă cenușă acolo
să te poți sfădi
între cele două capete ale zborului
când mă părăsește bărbăția aripilor
în văzduhul intern

să nu adormi chiar
când mi se descâlcește din noapte dimineața