31.A fi-ul influențat de non-ființare capătă tente de neviu, siderare şi neînsuflețit şi este vulnerabil la non-a fi.

32.A fi-ul abstras din întregul vieții îşi pierde reperele şi capătă o mişcare browniană, fiind supus hazardului şi aleatorului.

33.Deplinătățile adaugă la hedonism prea-plinul prolific, intensificându-l.

34.Non-hedonismul manifestă idiosincrazie la deplinătăți, plăceri, distracții şi satisfacții, având predispoziții la insatisfacții şi sațietăți.

35.Non-hedonismul dă goliciune, non-esențe şi anodin vieții, deposedând-o de plăceri, distracții şi satisfacții.

36.Non-hedonismul schițează o viață uniformă, lipsită de sensuri, pasiuni şi hobby-uri.

37.Non-urile îndreaptă existența înspre negații şi adversități, pe când pro-urile o orientează înspre asertiv, prețuiri şi admirații.

38.Pseudo-urile inoculează în mental inferioritățile şi în artă non-arta racordată la non-creație.

39.Pseudo-urile aplicate vieții îi apropie traiectoria de orizontalitate şi îi diminuează şi diluează calitativul.

40.Pseudo-urile generează platitudinile şi dau deficiențe, carențe şi lipsuri existenței.

41.Pseudo-urile similare cu non-valorile întăresc defectele şi şubrezesc calitățile, având caracteristicile non-potențialităților evidențiind non-aptitudinile.

42.O creație descotorosită de pseudo-urile ce o uniformizau şi care absoarbe extra-urile, urcă pe ierarhia creațională, acolo unde în vârf se află capodoperele.

43.Punctele slabe dacă covârşesc şi eclipsează punctele forte, acutizează în om slăbiciunile, neputințele, complexele de inferioritate şi angoasele.

44.Punctele slabe modelează omul inferior, în timp ce punctele forte conturează omul superior.

45.Punctele forte conferă omului încredere în sine, în potențialul său şi în calitățile sale, schițând fizionomia capabilului.

46.Omul înzestrat cu o sumedenie de puncte forte este unul combativ, competitiv, perfectibil şi rezolut.

47.Punctele forte contracarează aprehensiunile, fobiile, angoasele şi non-potențele, întărind potențialitățile, aptitudinile şi pasiunile.

48.Mediocritatea glisează de la punctele slabe întărind carențele la punctele forte amplificând calitățile.

49.Punctele forte ridică stima şi aprecierea de sine, distrug complexele de inferioritate şi esențializează viața, dând sensuri exponențiale întâmplărilor.

50.Omul competitiv şi-a cristalizat, multiplicat şi întărit punctele forte, cu scopul de a accede la vârful ierarhiei competiționale.

51.Non-competitivul acumulează punctele slabe care proiectează omul la baza ierarhiei creaționale, sociale şi profesionale.

52.Prea-plinul are similarități cu nesățiosul pe care îl amplifică hedonismul şi împreună cu starea de bine generează bună-dispoziția şi cheful de viață stenice, revigorante, fortifiante şi vivifiante.

53.Prea-plinul umple cu substanța sa în expansiune golurile ființiale, hiatusurile din timp şi viață şi transformă non-timpul încărcat cu vacuități în timpul viu, dinamic şi fertil.

54.Prea-plinul aplicat creației îi conferă prolificitate, îi extinde spațiile, îi umple golurile generate de steril şi o predispune la diversificare.

55.Prea-puținul strecurat în creație îi dă tente de non-creație, îi contractă spațiile, îi augmentează clişeele şi îi atrofiază profundul şi valoarea.

56.Omul rezonând la prea-puțin manifestă predispoziții la sațietățile şi spleenul inducând ataraxia ce dă sincope şi morbiditate liniştii.

57.Simplitatea absoarbe prea-puținul şi construieşte vieții o singură fațetă, în schimb sofisticarea îşi însuşeşte prea-plinul creând existenței multiple fațete.

58.Când ne-am racorda la întreg, am înțelege animismul şi am experimenta universalitatea.

59.Să ignorăm şi să respingem părțile, căci ele ne obturează ansamblul şi perspectiva, ne împuținează existența şi ne obnubilează conştiența.

60.Când întregul încorporează viețile oamenilor, le înlătură detaliile disparate şi le substituie eterogenitățile cu rol de divizare şi dihotomii cu omogenitățile cu roluri de centrare, umplere, structurare, echilibrare şi armonizare.