Inima ta s-a făcut flori de câmp
Lumină şi gând de poveste
Venită cu vestea unui vernisaj
Pe maidanul de lângă garaj
La baraca de tir…

1.

Între-un uuu-iiiiiiii
i...i..i...i...i...i...i picurat
Verzuliu-Albăstrui
Sămânţa de dor
Va rodi în inima ta
Un râuleţ limpede, în deşert, la care
Vor veni animalele sălbatice însetate
Îşi vor băga botul bălos şi picioarele murdare
Şi-l vor tulbura
După ce se vor sătura vor pleca
Râuleţul se va limpezi la loc
Şi va curge în inima ta
Ducând cu el izvorul
Udând în RodAdoR
Seminţe de Albăstrui-Verzuliu
Albăstruiiiiiuuuuuu
Până la u-iu-iuuuu
Care, dacă n-ar fi în visul meu
Cine-ar şti că Dumnezeu
E-n inima mea în care tu
Iubire-Dragoste-Statornicie-Fericire
Vâsleşti, vâsleşti spre Ţărmul meu
Verzuliu-Albăstruuuuiiiiiiii
Chiar acum…

2.

Pentru că ai promis, ne-am întâlnit în vis.
Ceasuri lente, clipe lungi, cuvinte de prunci.
- Ce-ai desenat aici?
- Ce, nu se vede? Încă n-am terminat.
- Frumos. Clepsidra-mi place, că are manivelă.
- E o flaşnetă.
- Manivela nu-i de la ceas?
- E de la flaşnetă. La ceas e o cheiţă. Nu are cheiţă? Va avea.
- Vorba aceea. Mulţumeşte-te cu puţin şi multe îţi vor prisosi.

3.

Toate se leagă între ele. Între lucrul Hazardului şi cel al Ordinei există o mie de punţi pe care omul le trece zilnic. Uneori le trece bine şi se bucură, alteori pică de pe ele în hăul tristeţii. La orele dimineţii, totul pare posibil. „Nu lumea trebuie să fie altfel, ci iubirea noastră trebuie să vadă altfel lumea” – spune Fratele Isihie.

4.

Venise Maria de la Montreal cu pălărie de cowboy pentru Manechinul din lemn de gutui. Cel mai mult, pentru pălărie, s-a bucurat Remmy, papagalul lui Alexis. Sămânţa vecinătăţii “de la … până la…” rodeşte şi ea. De la Nimic la Punct, de la Punct la Linie şi de la Linie la Suprafaţă, trecerea este precum încolţirea seminţei, a castanei, a sâmburelui de caisă. Trecerea de la privitor la colecţionar are şi ea nevoie de timp de iniţiere. De încolţirea ideii. De încolţire şi de îngrijire. Cultura şi cultul Frumosului, a Binelui şi-al Adevărului sunt înfrăţite cu Arta Poetică, cu Arta Matematică, cu arta Bucuriei de-a fi în temă...

Constanţa, Sâmbătă, 29 Ianuarie, 2022

5.

- Mă, tu auzi ce spun eu?
- Fondul sonor al valurilor
Vine peste tine
Dar, de auzit, te aud
- Mă rup, mă întrerup
Mereu intervine ceva
Bine, dacă mă auzi
Şi eu te întreb ceva
De ce nu spui nimic?
- Pentru că ce-am avut să-ţi spun
Ţi-am spus până acum
- Dar nu mi-ai spus nimic
- Atât am avut să-ţi spun
- Din loc în loc, din când în când
Revine în ecou un gând
Pe unde am lăsat Cuvânt
Cu flori de măr şi busuioc
Aducătoare de noroc

- Vocea ta e aşa de proaspătă în inima mea
Încât, între toate vocile, se aude doar ea
Pe fundalul sonor al mării şi-al ţipetelor de pescăruşi…


Constanţa, Marţi, 1 Februarie, 2022