se plimbă prin copou
cam străveziu şi palid
nu nu… nu este singur
copaci flori lângă flori
mulţimi de gâze
şi gânduri da da gânduri
cam de toate culorile
cele mai multe negre
de le-ai vedea te-ar prinde frica
pare-mi-se că ar fi şi veronica
păi cine altcineva
ar avea curajul să îi spună
că lumea l-a cam uitat
cu atâţia eminescologi ologi
tot mai puţin şi tot mai mic
prin manuale ce să faci
trăim un soi de hibernare
nu mai e destul de esthetic
pentru vremurile astea
atât de literare
de moda s-a schimbat
ba chiar un geniu fără cap
deloc în glumă îl numeşte
scheletul din dulap

nu nu este adevărat
precis m-am înşelat
se vede acolo undeva ceva
cred că e un colţ de cruce
grigore vieru pare scris pe ea
păi unde doamne se tot duce
şi nu e nimeni să-l oprească
cu paşi aşa împleticiţi
în generaţia cu supercultură
o să iasă din literatură
de-ar lăsa măcar vreo scrisoare
să le spună discipolilor
răspicat că a plecat
ori mai ales contemporanilor
că nu mai e loc pentru el sub soare

femeia în negru o văd mai bine
face cu mâna şi vine către mine
ciudat nu mai înţeleg nimica
credeam că-i veronica
hei ce de ce de ce zâmbiţi
şi voi o să muriţi