În cortul inimii mele, este multă liniște
Lifturile trec în sus și în jos, un bătrân le agață cu bastonul
Și îmi face loc înainte, pe scara pustie
Vreți să urcați cu mine, în ascensor?
Scara este prea pustie, îi spun, iar eu am niște apă în mușchi...
Bărbatul acela are ochii albaștri câteodată îi spun
Că seamănă cu un fel de lepădare a ploii
Dintr-o carte cu fumurii-albăstrii, nori...
Nu-mi răspunde prea multe, pentru că mereu pare foarte ocupat...
Este vecinul meu tânăr, cheile și le ține mereu pe culori
Îți împinge cele două fetițe
În carte
Redenumesc
Basmele Laurei Andreica
Apuc cu o mână cârligul, celuilalt, și încerc să mă proptesc dinspre ceva
Despre propria-mi dezvoltare
Ca un fel de război care începe, în faptic
Până la urmă
Aurul cade de pe tavan pe tricicleta gagicilor fine...
Și a tuturor curvelor
Lasă-le...
Mereu și mereu viitorul începe cu primul punct faptic
I-aș spune Mariei
Să lase prostiile și războaiele minții
Pentru că Universul e al unui desen în creion
Și
A apărut
După curcubeu
Dar mai ales după o hotărâre foarte simplă, a fost fapta
Sparg sticla cea de lapte și mă rănesc într-un Magazin cu bomboane
Dacă te-am iubit, să mă ierți...
Nu te mai iubesc... Nu te mai...
Sticla de lapte se reformează, la mine, în mână.
E un fel de act care mă rănește și cade din mine
Ca pe un șir de mall-uri cu scară rulantă
Am învățat să acționez
Pălmuit
Nepălmuit de așchiile toamnei, prin frunze, aviz inima mea
Fiecare mișcare îmi este drămuită, gândită ușor și, apoi, împinsă în faptă
Dă un rezultat bun, tactica
Numai un timp pentru propria-mi dezlânare să am
Ca să îmi aduc aminte că, mai deunăzi, priveam cerul, afară

Printre lampioanele aprinse
E ciudat, dar stelele nu se pot observa din cauza lampioanelor, care sunt infim totuși de mici
Proximitate nebună, fă-mi dragostea, din humă, din coastele pământului brun
Și lipește-o cu lapte...
Peste sate, s-a lăsat ceața, dar și peste oraș

Poate Crăciunul ajunge, în cord, mai ales, când e ceață și nu se vede cum trebuie
Mai ales, peste ochi
Urdorii naibii, îmi pescuiesc urdorii, cu unghiile vopsite de luptă de ojă
Și atunci, negociatoare, mă bat, izvorâtoarea de fapte
Știind că am înțeles, mai ales, tot.
Când să mai urmez, și eu, în această vagă nebunie?
Ulcioare matlasate înseamnă nebunie, căci este o alăturare
Cel puțin, neobișnuită
Atunci de ce să gândești, prea mult, în situație
Iei lutul și faci...
Dragul meu, ia mâna și fă
Nu mai gândi, căci ești speedy-think
Sar leii și îmi vând olăria, chiar și pe olar, care bate din buză
Aceasta este o lecție, înainte de a gândi prea mult, creier ars,
Oprește-te, naibii, și fă-mi...