când lumea discută pe la spate și apple se grăbește să nu fie întrecut
de alt apple
ploaia se grăbește să cadă iarna se grăbește să vină
și eu mă grăbesc înspre tine my love înspre nimeni
tu
așezi porumbelul pe frigare prea flămând fără vești
audit pentru ritmul vieții: un canal colector
pe care ni-l putem imagina chiar la periferia orașului meu
sau la periferia orașului tău/ sau
la periferia periferiei
unde felinele lui kusturica își fac seppuku să nu simtă
cum le intră apa sub blană
toată lumea se grăbește
mamele se grăbesc să moară în mintea taților
ocupați cu schimbarea adresei
copiii se grăbesc să rămână singuri acasă pentru o maturizare
la foc iute
bunicii se grăbesc să se împotmolească în memorie
ca într-o melasă fermentată
dintr-atâta grabă și cerul se mută deasupra unui alt pământ
mă uit în sus văd o carapace sinistră îi sunt trup și ochi
picioare și brațe
tuse
și
plâns
de la mine a căpătat boala care-o macină până va deveni
de niciun folos
ți-am spus că fac parte din nomenclatorul grabei
altfel de ce-aș turna benzină să ia foc balcoanele cu flori
de ce-aș aplauda strigoii de la parter când se bălăcesc în cenușa caldă
graba mă strică graba și poezia
prin urmare îți dau din graba mea la schimb cu lentoarea ta maniacală
ea m-ar ajuta să pierd utimul tren/ unde
se află mereu câte-un terorist cu veșnicul său rucsac
în care nu bolovani duce ci grenada al cărei fitil poate să facă praf
toată dragostea noastră de călători la clasa I