agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 528 .



Taci că-i bine
personale [ ]
(Dă-i-nainte cu Colindul)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Yannelis ]

2023-12-11  |     | 







Am o surpiză pentru voi. Nu o pot spune acum. Vreau, dar nu pot. Aveți răbdare până joi. Puterea intenției contează. Haideți la Pescărie, pe Covorul Zburător, cu vise de dor. Vorba lui Isihie: Poetul trăiește în și din Poveste și Poezie…

https://www.youtube.com/watch?v=o9T9KMwa94o

De la bulgăreală mi se trage-o încălzire de cabală cabalină, cu trântori, șoricei, o matcă și-o albină pe-o floare de floarea-soarelui și una de sulfină.

E iarna-n care-o vară se scufundă,
Trifoi cu patru foi și maci sălbatici
Mai înfloresc în noi, de luni până joi
Iar dorurile-s frunzele căzute
Pe umbra noastră, cu vrute și nevrute…

De luni până joi, după care, mai vedem noi... Vorba aceasta: "vedem noi" este vorba prietenului meu, Ismat Beg din Islamabad... Când ne încurcam la o teoremă, îl întrebam: ce facem, Beg? Şi el, într-o ardelenească tărăgănată, îmi răspundea: vedem noi!... Din jurnalul unui Zburător... Nesfârșirea e tot mai albastră, ca Marea, ca Cerul, ca misterul celor nevăzute și neștiute, care-s mai multe… La început au fost Cuvântul și Gândul. Nu puteau fi nicicum Unu din ei fără Celălalt. Mergi tu pe linia lui Da și lasă-i pe Ceilalți, care-s mai mulți, să meargă pe ramura lui Nu. Să ne retragem în liniștea dintre ape, să fim mai aproape de Infinit decât de Zero… În Poezie, fiecare poartă în sine veșnicia clipelor lungi…

Ardeleanul din fire, n-are lecuire
Chiar dacă locuieşte de jumătate de secol la mare
El nu se grăbeşte nici la mâncare şi nici la culcare
Aşa că, iată-mă că m-am aşezat ieri seară la calculator și m-a apucat dimineaţa să scriu prietenilor, vorbind despre Pescărie, unde locuiesc cu familia din luna august, 1971… Poezia... ca teatru... este un proiect mai vechi cu fotografii și texte complementare imaginilor…

Bătrâne, îţi urez să ai parte de un an cât se poate de bun, zilele anului să-ţi fie, toate, ca o sărbătoare de Crăciun... Restul urării, sămânţă de iubire, în inimile curate... Îmi place obiceiul acesta al ardelenilor, cu atât mai mult cu cât anul acesta-mi doresc ca Butucul de Crăciun să-l acopăr cu scrisori, cărţi, desene şi picturi cu arcade pontice şi zboruri peste arături, semănate cu sămânță de calameo... De pe acum îți spun, să ne auzim cu bine, cu sănătate şi cu inimile curate ale celor de la mine şi de la tine...

Tristeţile le lăsăm în cabina actorilor
Reflectoarele, concentrate pe scenă
Unde se pune de-o dilemă cu anatemă...

Nu prea am poze singur cuc
Poze de pe Stradela Vântului
Sau de pe Plaja cu suflet
De la cadranul solar
Sau de pe Terasa lui Herimon
Sper să vă fie de folos,
La încheierea acestui an, 2023, sănătos şi frumos
Succes şi nu mă uita-n gară
Ştii bine că cei din urmă vor fi cei dintâi
Unde te grăbeşti? Mai rămâi...

Culmea coincidenţei, de dimineaţă se plimba gândul prin nostalgiile viitorului... cu seminţele mele, populez un spațiu poetico-matematic, care desenează, pictează şi cântă. Din clipă-n clipă, între clipe apare şi el, Visul în care, întotdeauna există o cărare pierdută... şi uite aşa, cu constanţa ochirii dată de tangenta la lac, zilnic dau drumul la bila celor patru ferestre din Marele Zid Alb... în visul nopţii de azi, odalisca-n şalvari venea cu cafeaua la fumătorul de pipă... acesta, la maşina de cusut, croia o rochie de mireasă de îmbrăcat manechinul din lemn de gutui... scena era plină de personaje, între care un mim şi un arlequin se ocupau de o damigeană şi butoiul cu vin... patru balerine exersau Spărgătorul de Nuci... un marinar din Tecuci desena un ceas pe tigaia de tuci... harababura era favorabilă toboşarului cu trompeta şi cu flaşneta... Remmy, papagalul lui Yannelis-Alexis zbura de pe umărul manechinului pe capul povestitorului, spre amuzamentul lui Elian...

Vorba aceea: iarăşi suntem la început... Scrisoare de la Elian… “Te îmbrățișez, Yann. Au trecut mulți ani de când nu ne-am mai văzut. Mă bucur că nu m-ai uitat cu totul și mai ales că ai rămas sănătos și în putere. Sunt sigură că ne vom revedea în viața asta odată și odată…...lepădați și voi mânia, iuțimea, defăimarea, cuvântul de rușine din vocabular. Nu vă mințiți unul pe altul, fiindcă v-ați dezbrăcat de omul cel vechi… Salutări și prietenei nostre, Maria din Montreal…”


Constanța, Luni, 11 Decembrie, 2023



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!