urmez linia ce curge
pe hârtie o lacrimă întinsă
pe colț de peniță albastrul
se zbate sensul cuvântului
fără formă nici gândul
nu zboară alături de visul care
tremură și pleoapa sub strop
de lumină se-agață pasărea
spre cer își caută cuibul
ascuns stă și apusul pe care
îl caut mereu pe locul
amurgului nu-i este sete
de întuneric se prinde înșelător
ultima rază se-ascunde
în spatele tău te privește
pe furiș apare deghizată-n
răsărit stropit cu rouă este
semnul pe care-l urmez
pe linia ce curge pe hârtie
o lacrimă întinsă între
cele două bucăți de mine
împreună mă fac imperfect