Te-am adus in Schei,
stradă cu nume latin,
pentru iluzia de-a fi împreună.
Ai destupat sticla, de douăștrei de ani,
rămasă acasă,
in beciul sordid.

Mă acuzi de schimbarea aromei și-a culorii, dar,
dragul meu,
uleioasă a fost toată așteptarea asta a ta,
cu siropuri, zaharine și E-uri
de substituit esența.

N-ai habar câte ziduri s-au interpus,
începând cu cel din Berlin.

La Vamă, noaptea,
pe o Bere Gratis
m-ai amețit cu absoluturi de puștan
trecut la vârsta a doua.
O, cât îmi plăcea păcăleala aceea cu crini,
cu țigănci generoase, cu concursuri de îndemânare
în ale șofatului...

Aproape că mă trezeam fericită,
îmi strigai de-a dreptul, la 140 la oră,
că-mi mulțumești că-s lângă tine,
aiureli,
pe benzi diferite se derula nebunia cu mașini verzi.