M-am hotarat de dimineata sa-mi incui ziua in casa, sa nu deschid usa, ca sa nu poata intra alta zi.
Am pus lantul, m-am ferecat si asa, in camasa de noapte, in fata usii, ma privesc in oglinda. E ciudata pozitia asta inalta, cu bratele desfacute, ca o rastignire. Ma ghemuiesc.
Vreau sa sarbatoresc.
Pe suprafata limpede, de cristal, trec mica, imbracata cu rochia mamei, cu pantofii cu toc si cureaua stransa in talia frageda. Ridic faldurile largi cu mana, sa pot calca. Cant ceva si ma invart intr-un dans nenumit, de mica printesa…
Vreau sa sarbatoresc aceasta zi…
Imi aleg din coltul stang al oglinzii rochia. E vesmantul visurilor mele. O pastram pentru o zi deosebita. Am s-o imbrac azi.
Cade frumos de pe umeri, in valuri, dand trupului libertatea miscarii…
Am renuntat la elegantul negru si i-am lasat puterea sa adune in fibre culoarea sufletului meu.
Tocul pantofilor e potrivit, asa incat sa nu depasesc linia ciudata a ramei ce tintuieste oglinda in peretele despartitor.
Ma fardez cu grija, cu placere, intr-o libertate tanjita de mult, de pe vremea cand atingerea unor astfel de obiecte imi era interzisa…
Reusesc sa dau pleoapelor nuanta rochiei, combinand praful fin din incaperile mici si patrate ale trusei de doi lei…
Si genele, rasfatate, cochete, redau privirii mele verdele…
Prind cu rujul discret conturul buzelor si simt straluciri de sarut, de suras…
Muzica vine din mine, urcand din varful degetelor, ca si cand as putea atinge, printr-o minune, clape.
Ma tulbura toata aceasta simtire..
Caut miscari line, sa-mi potrivesc dansul pe strune divine, alunecand in rochia de gala, la picioarele visului strajuit de oglinda si…usa…
In tot acest timp, am sorbit din jumatatea plina a unui pahar, un vin dulce, ametitor, a carui tarie n-o banuiam nicicum privind, ieri, prin jumatatea goala a aceluiasi pahar…
Nimeni, in spatele usii, pe culoarul intunecat, nu-mi banuieste sarbatoarea.
Ce poate fi special intr-o zi ca oricare alta?