Când te-am pierdut pe tine am simțit că îmi scapă printre degete ceva deosebit, că toate visele mele se năruie si eu nu pot să fac nimic pentru a schimba situația. Alergam după tine pentru că fugeai cu inima mea și simțeam că încă te mai pot ajunge si opri. Eram la marginea prăpastiei sufletului meu când te-am ajuns dar tu nu vroiai să vii înapoi. Te-ai smucit din brațele mele, m-ai îmbrâncit ca și cum nu aș fi existat în viața ta și ai plecat definitiv fără a privi măcar înapoi. Nu mai puteam să te urmăresc de data asta. Eram lipit parcă de locul acela neputându-mă mișca în nici un fel.
Te-am iubit, nu te mai iubesc dar până a te șterge definitiv din mintea mea știu că mai am multe lacrimi de plâns. Nu te urăsc draga mea. Urăsc doar amintirile cu tine de care mă împiedic zi de zi. Sper că voi reuși odată să merg drept în viața mea fără a te întâlni la fiecare pas.
De mâine am să umplu golul pe care l-ai lăsat cu iubirea care îți era destinată ție și pe care ai aruncat-o ca pe o povară.
Nu te îngrijora, am să reușesc !