Hai s-o gandim asa:
O dupa-amiaza emancipata si rece
Mult, mult gri, un pictor retard,
Cu frica de culoare de spital.
Harmalaie cat sa nu se distinga nimic,
Prostie cat cuprinde...eh.
"How do you do"
Guri cascate, capete date pe spate,
Cade drobu de sare
Ba-n capu' meu, ba-n capu' meu!
Eh, e destula minciuna pentru toti,
Stati la coada, va rugam.

"A double suicide, please"
Avem di tati pentru tati!
Aici moartea e ca si cafeaua:
Lunga; se poate intinde pe durata a zeci de ani
Timp in care te vei dezintegra in marea de gri.
Scurta; are loc cel mult 5 ore, foarte revigoranta
Te propulseaza din ignoranta in leguma.
Ah, lungul drum printre stele.

"Love the endless fall"
So, bine-nteles, o nota de optimism.
Se putea sa nu?
Zambeste, la inceput o sa fie o schimonoseala,
Un rid in plus, nu face griji, tot mori.
Zambeste ca la poza, asa! deja inveti.
Am doua vesti. Prima: Exista viata si culoare!
Iar a doua...Nu in fata pleoapelor! Inchide repede ochii!
Uita de ochi! Oricum nu vezi nimic cu ei!
Culoarea...culoarea este in spatele lor...
Asta daca nu ai devenit si tu un drob de sare.