agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-07-02 | |
Un jurnalist nu e bun de nimic la ora șapte. E prea dimineață chiar și la opt jumătate, când prefectul mai organizează câte o conferință de presă. Azi s-au adunat vreo 20 de jurnaliști, triplu față de câți vin la conferințele atât de matinale. Semn că se intâmplă cu totul altceva: merg cu toții la pescuit.
Se pornește rapid, pentru a ieși cât mai curând din Iași. Peste calea ferată s-a trecut pe roșu, ce mai contează când mașina prefectului e în deschiderea coloanei. Touareg-ul condus de șoferul lui Nicușor Păduraru nu coboară sub 80km/h. Toți cei din microbuz tac fie furați de peisajul fugitiv fie rupți de somn. Doar două fete din cale afară de vesele se aud chicotind undeva, în spate. Clar, cu atâta gălăgie n-o să prindă nici un pește. Le și văd cum o să ceară un pește de la ceilalți jurnaliști numai să aibă cu ce să facă o poză pentru orgoliul lor. Oricum, diferența se face pe baltă. Unii au lansete bune, lungi, undițe cu trei cârlige și momeli de nu știu câte feluri. Alții n-au decât bețe de alun care se termină cu un cârlig prins de-un fir de nailon. „Alo, Johnny pe unde e?”, întreaba cineva la telefon mirat că glasul care i-a răspuns nu e al celui pe care-l caută. Johnny e în baltă până la brâu, caută pești cu degetele în mâlul mișcător. A încercat o oră cu mămăligă, dar n-a prins nimic, așa că a cerșit de la nea’ Gică cinci râme pe care acum le drâmuiește atent să prindă măcar un caras de-o palmă. Lanseta n-a mers, așa că ia undița și intră mai adânc în lac, pâna își udă bine șortul. E mândru că măcar a făcut o baie. Și e și mai mândru că tocmai a prins un caras mic, de vreo șapte centimetri. Face poze din toate pozițiile: cu peștele la inimă, la buze, deasupra capului ca o halteră de nu știu câte zeci de kilograme. Nu durează mult bucuria că se rupe firul, în nici un caz de la un peste gigant. Asa că Johnny, negru mai mult de la soare decât de supărare, pune o bucată mai mare de râmă și aruncș. Un caras, doi, trei, toți la fel de mici, unul după altul, dar cu o singură momeală. În scurt timp ajunge la zece și, victorios, Johnny își măsoară prada. Puțin peste o jumătate de kilogram de caras din lacul Gorban (pe lângă Prut) în cinci ore, din cinci rime. Însoțit de cele două fete, tot vesele, pleacă fericit să guste somonul afumat pregatit la pensiunea de lângă lac. Data viitoare o să prindă de două ori mai mulți carași, ca prefectul.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate