|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
■ LaraicaElbaSavașiDrina
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
■ Dina vorbește cu Dina
■ când vine aia să ne schimbe hainele
■ stejarul
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
■ Drum
■ Adrian A. Agheorghesei, debut
■ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
■ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
■ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
■ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
■ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
■ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
■ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Umbletul lor personale [ ] posibil, un inceput de ceva
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Marinescu Victor [Lican Tropp ]
2007-07-19
| |
În ochii înghesuiți, nici lumina nu poate pătrunde. Într-o zi unul dintre ei s-a ridicat și a plecat. S-au adunat ca niște licurici din întuneric și l-au privit îndepărtându-se. Palmele lor albe ca uleiul de cașalot poartă urme de clipe zimțuite. În urmă niște roți mari se lovesc de vânt, apoi toți au înțeles și l-au urmat. Uitați, fluturii păstrează forma ceasurilor. Decojesc timpul până la nimic.
|
|
|
|