mi-am rupt amintirile din iarna chemărilor
când tu ai făcut un colaj de trăiri ambigue,
(atât de bine știai să minți),
apoi mi-ai smuls un piron de timp
pe care l-ai înfipt în zidul memoriei
și-ai atârnat colajul de el
să stea mărturie trecerii noastre pe aici,
(mi-ai spus),
dar nu ai înțeles că timpul îmi aparține,
așa că am deschis o expoziție
cu amintirile smulse din colaj
și le vând ieftin, să știi,
atat de ieftin încât mi-a mai rămas
doar lumina difuză a uitării
pe care ți-o dăruiesc,
semn al trecerii mele de-o clipă...