agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1625 .



2 minute
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [agli ]

2007-08-20  |     | 



-Am venit sa caut o bucata de carton.TU CE FACI?
-Eu m-am pierdut! Si am stat aici , am asteptat sa ma
gaseasca .De ceva timp...cam doua luni ce-i drept.Si
treceau asa pe langa mine , mai imi aruncau unu si
altul cate o ocheada, poate din obisnuinta doar.Dar nu
se oprea nimeni mai mult de 2 minute.Dar nici nu ma
intrebau nimic.Incepeau insa sa povesteasca. De-ale
lor, parca...ce parca? Nici macar rol de oglinda
oglinjoara nu aveam.Si dupa ce isi trageau sufletul ,
se ridicau si plecau.Si ce-as fii vrut macar sa ma
intrebe ceva.Cu toate ca sansele sa le raspund erau
aproape nule. Si-am tot ascultat , si-am ascultat , se
intampla sa am parte si de seriale si de episoade in
reluare.Insa, atat! Se opreau deja din reflex , din
obisnuinta, din auzite, ce mai!ajunsesem un punct de
interes. Nimic mai mult. EU sunt un punct de interes!
Eu pot sa fiu ce vreau! Insa Eu sunt ceea ce vor
altii! Eu - punct de interes. Deja ma comportam ca
atare. Parca incepusem sa ma implic , sa reactionez ca
atare. Eram (eu eram)deja o populatie intreaga de
papuci.Si treceam de la unu la altul si unul prin
celalalt si toti prin mine si prin el , altul ,
acelasi , cel de colo...Uitam de multe ori ca eu stau
si astept sa fiu revendicat. Dar nici cei cu multi de
mine nu vorbeam. Ne stiam doar , ne intalneam , ne
tineam companie insa nu ne intrebam nimic. Intotdeauna
aveam altceva de facut si ne luam cu una cu alta .Daca
ii mai ascultam pe ceilalti era bine , daca nu, nu!
Nici nu mai stiam ce sireturi am. Si cand mi-am
amintit de ele am zabovit mult.Ba ca alea rosii le-am
primit cadou , ba ca cel verde era preferatul meu , ba
ca cel gros mi l-a ros cainele. Si pe cand mi-am
amintit ca ultima data era sa mi-l pierd din te mai
miri ce , ai venit tu si m-ai intrebat...
Dar ia stai tu oleaca sa aduc o bucata de carton pe
ce sa stai...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!