Fluture cu aripa ciobită
Într-un zâmbet buimac al unui nou început, ți-ai urnit picioarele juma treze, juma somnoroase pe pavajul cicatrizat. Þi-ai cumpărat un bilet de autobuz și ai așteptat…5…6..7….8…9…10…minute. Ai urcat, ai compostat ce era de compostat și te-ai lăsat cuprinsă de melancolie. O simplă indigestie sufletească. Inospitaliera cașcarabetă încerca să zâmbească, ținânduși ochii larg deschiși. Ici si colo frânturi de vorbe…politică, pensii, medicamente, analize, căsătorii, înmormântări, aduceri aminte…ici si colo pulsații. Doar tu stagnai în matca nemulțumirii, a unui somn prost făcut, frământat cu o desăvârșită grijă de noapte, vise, ambiții, speranțe și regrete. Da… în acea geană de lumină regretai una din cele mai proaste decizii luate vreodata…dar oare la ce mai folosea acum? Timpul va vindeca. Stâlpii fugeau mână în mână cu blocurile pestrițe…iar tu alunecai în mâlul unei clipe neinspirate. Brusc , ai simțit o zbatere grăbită…mai grăbită decât secunda. Colțul de ochi ți-a zis că o pată albă se agită…. Un fluture cu una din aripi ciobită încerca de zori sa te tragă de mânecă ca să nu te îneci; îți arăta hărțile de lumină ivite pe ziduri, stradă, chipuri… zarva frunzelor, amorțeala aerului…Ai încercat să atingi acea turtire de aer…s-a dat un pas mai încolo..”Hei! Vezi ca-mi boțești hainele!Cum vrei să mai urc în brațele cerului cu hainele șifonate?” Ai ridicat capul, unul din ochii autobuzului era deschis. Oare de ce nu zboară afară? Oare de ce se zbenguie la geam? A stat cu tine timp de trei stații și a încercat să te mângâie… unori deciziile pe care le luăm sunt eronate, altele nu…depinde ce facem mai departe. Încerca să-ți amintescă că mai exista un „mai departe”…da…dar nu acum. L a a treia stație s-a ridicat energic de pe pervaz și a început să-ți arate chipurile celor de acolo, din acea cutie mișcătoare… copii care zâmbeau colorat, bătrânii care știau ce înseamnă prietenia…l-ai urmărit cu privirea cum se zbenguia…iar apoi… apoi a dispărut pe un alt ochi de cutie, a plecat departe să-ți aducă…. Ai coborât în piață, te-ai învârtit în aglomerația pestriță, colorată și parfumată, ți-ai așezat sacoșele pe trotuar și ai început să răsfoiești ziarul proaspăt achiziționat. Printre litere s-a odihnit o clipă un fluture alb cu buline negre…banalul fluture de varză…magnifica picăturăde energie și delicatețe. Ai zâmbit…ai urcat în mașină și…târziu în zi te-ai gândit dacă acel fluture era unul și același cu fluturele cu aripa ciobită…târziu în zi ai râs și ai început să te speli de noroiul unei clipe neinspirate…Fluturele cu aripa ciobită ți-a adus o boabă de speranță…el…sau poate un trimis de-al lui… El e cel care în geana începutului a încercat să te cuprindă cu aripile de aer și să te facă să zâmbești, să privești în jur și să te gândești la „mai departe” nicidecum la „ce-a fost”. Fluturele cu aripa ciobită a zburat sus……la azurul de poveste.