agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1206 .



Lecțiile vieții
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Guardiangel ]

2007-09-08  |     | 





Viața este un lung șir de lecții care nu se termină niciodată. Cât trăim, învățăm. Și nu toate sunt plăcute, dar toate sunt folositoare, așa că e bine să nu o disprețuim nici pe cea mai umilă dintre ele. Chiar de la prima lecție primim o palmă peste fund, urmată de un răcnet protestatar, din toți rărunchii, însă acea durere, ne aduce prima gură de aier și ne umple plămânii făcând tranziția de la mediul acvatic la cel aerian.

Apoi învățăm pe rând, să auzim... dar asta nu înseamnă că știm să ascultăm. Să vedem... dar nu neapărat să observăm. Să simțim... cu pielea, nu cu inima. Să gustăm... dar nu să și apreciem. Să mirosim... dar nu neapărat să percepem. Știați că primele două lucruri pe care le percepem emoțional, sunt teama și dragostea? Două extreme care nu ar trebui să coexiste. În dragoste nu trebuie să fie teamă, căci dragostea desăvârșită alungă teama.

O altă lecție pe care o învățăm din primele luni de viață este manipularea... doamne cât de ușor se învață și-i facem pe cei din jurul nostru să danseze cum cântăm noi... Următoarea, una din favoritele vieții, fructul interzis... orice este „nu”, este atractiv și trebuie încercat. O alta la fel de importantă, este minciuna. Te scapă de consecințe neplăcute.

Și în tot acest timp, învățăm că doare atunci când te lovești, dar mama sau tatăl sunt mereu acolo să te mângâie, că dacă plângi atunci când ți-e foame, primești mâncare, că totdeauna patul îți este cald și primitor și sărutul de noapte bună este mereu al tău. Că totdeauna sunt două brațe întinse, care să te primească, să te adăpostească, să te iubească.

Și astfel, viața, mereu atentă, ne dă în permanență lecții care să ne fie de folos. Dar cred că niciodată nu suntem suficient de pregătiți pentru lecția care urmează.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!