Cum sa incepi un roman?
Jucandu-te in cuvinte si idei; pecetluindu-ti buzele cu verde mut; legandu-ti ochii in ceara din flori? Oare cum sa-i trezesti interesul?
Nu poti tipa ca o nebuna in mijlocul strazii:”Scriu un roman!Citeste!”… nu poti imbraca haine imprimate cu sloganul de mai sus, realmente nu poti decat sa treci la fapte. Si atat!
Nu te intreba niciodata ce va fi dupa urmatorul cuvant, nu cauta sa afli finalul de pe ultimul spatiu de foaie goala din dosarul inchis la culoare. Te rog sa nu te faci sora de cruce cu acel cocosat de ani si nelamuriri si la fiecare pas sa implanti in carnea de idei un nou:” de ce?”. Vrei sa ma intrebi daca mai am vreo doleanta? Nu te chinui! Caci mintea mea e goala. De ce razi?Sarcasmul tau ma lasa rece! Vrei sa ma imbraci in oaza ta de imaginatie? Nu incerca…. Risipa de neuroni pe care nu i-ai mai recupera nicicand. Mai bine aseaza-te pe scaun… comod sau nu…. Nu conteaza! Relaxeaza-ti umerii incovoiati de viciu si incearca sa rescrii ce a fost! Tic-tac…tic-tac….tic-tac….ecou de trecere, de necunoscut, ecou de timp. Iti tresare pieptul ca si cand un geniu nevazut te-ar atinge cu degete moarte, ochii tai par prinsi in gol. Prinzi in mana stiloul rece… te asterni pe insiruit fire din tine…nici macar nu observi cat de subtiri, de fine pot fi!!! Esti oarba intr-un orb de lumina.
In jurul tau se afla foi, fie legate, fie rasfirate; in preajma trupului tau prins in chinga concentrarii se respira…atat de intens incat eu am senzatia ca exista un plaman ascuns in tufe de cuvinte si legat de o inima de carne si ca el plamanul a fugit din pieptul tau pentru a te lasa pierduta in fata unei foi.Zambesc cand ma gandesc ca nici macar nu-ti pasa ca esti privita, ma mir cand vad ca nu te corectezi ; inghet cand realizez ca tu nu mai esti tu…oare ce nume porti?Nu l-am aflat….nu-l cunosc…nu-l voi descoperi… asa ca-ti voi zice…Tu.
Mi-au amortit picioarele ascunse sub mine, mi-au plecat la plimbare furnicile si acum bat la cu disperare la usile- degete. Mi-e lene sa merg, asa ca ma intind…posibil sa adorm…lucru ce nu cred ca te va deranja…Nu!Absolut deloc! De altfel nici macar nu realizezi ca sunt aici….Noapte buna Tu!
Iti alearga degete pe foaie, sapand santuri…din ce in ce mai adanc… iese sange…e alb… e pur…e abur….iar acum ai cazut pe o podea de sah. Te sperii…sa nu care cumva sa fii o piesa oarecare, nici macar regina… nu ai nevoie de titluri nobiliare..ai nevoie de inspiratie. Tacerea din aer se sparge in vorbe, Franturi de durere , deznadejde, furii si pierderi. Strambi din nas. Miroase a spirt, antibiotic…miroase a halate de spital. Iti simti mana stanga prizoniera intr-o mana mare si puternica, intorci capul… fata ti-e cunoscuta, e mama?
Te deranjeaza culoare hainei pe care o poarta, te deranjeaza ochii tai ce vor sa doarma si cel mai rau e ca te supara sticla maro din mana dreapta a „stangii” tale. Picioarele tale gafaie cu suparare! Cata graba… pentru ce?