Crâmpei de zi
Zi cu soare și nori, cu degetele de la picioare acoperite de siluete umblătoare și cosmos pe tâmple și brațe.
Azi ai vărsat o călimară cu emoții și ai alunecat pe pânza de cuvinte iar atunci când ai vrut să te usuci ai realizat că foenul s-a stricat, fiind astfel silită de umezeala de pe piele să calci în uscăciunea dimineții. Ghiozdanul râde și cască a lene în timp ce ochii rătăcesc a somn.
Observi oameni, magazine pentru toate gusturile și buzunarele, anunțuri de pe garduri și stâlpi, remarci singurătatea de pe bucățile de alb și fier, numite bănci și zâmbetele prichindeilor grăbiți să crească. Îți cumperi un covrig de la o dugheană galbenă și răcită, iar când te întorci te miri văzând ce loc minunat și-a ales un câine - cu inimă de stradă - pentru nevoile sale fiziologice... un panou de lemn îmbrăcat în scene și teatru. Zâmbești înviorată de covrig și de ideea trăsnită din crâmpeiul de zi.
Ultima dată când ai fost într-o sală de spectacol ai amestecat zbuciumul unui public neinstruit cu acorduri de Mozart, Haydn și Ceaikovski... data viitoare când vei merge speri să găsești o sală plină și deschisă spre artă; certată cu sărăcia T.V.-ului și pixelii ecranului de calculator. Ronțăi un covrig și o idee într-o picătură de purpură și nou pe o stradă ce miroase a primăvară.