agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2914 .



Fragment din cotidian 2
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Octav ]

2007-09-20  |     | 



__________________________________

A-și putea să scriu niște versuri
Sau poate chiar o poveste
Despre, să zicem, o Mariana și un Marian
Ori o Ioana și un Ion
Care trăiesc fericiți în garsoniere
Sau mai bine, chiar în mansarde
(E mult mai sexy să stai în mansardă
Simți mai bine ploaia și auzi mai clar cearșeafurile)
Și se iubesc din cuvinte, din tăceri, din rulourile cu frișcă și fructele ce le-mpart,
Iar cînd fac dragoste nu o fac ca în poeziile cu climă blîndă, mediteraneană,
Ci vijelios, precum vioarele din a-40-a simfonie a lui Mozart, alegro con brio.

Dar acum nu e momentul.

În timp ce Ioana și Ion, Mariana și Marian
Se iubesc, în poemele lor nescrise,
Eu zîmbesc către S.
S. este frumoasă și “la moda”.
Are un Bichon Maltez pe care îl mîngîie, punîndu-și în valoare feminitatea,
Un tată cu bani, darnic și dedicat protector,
Și poartă maieuri albe pe o piele creolă.
La urma urmei, frumusețea ei există doar pentru că eu, ca bărbat,
Îi dau viață.
____________________________________

Mă bucur cînd cineva își construiește o casă.
E o mare nevoie de acoperișuri.
Voi credeți că îngerii zboară tot timpul?
Au și ei nevoie de trotoare, să-și mai tragă suflul.

Uite, chiar acum merg pe partea înserată a unei strazi,
Unde mă pandesc ei,
Știu ca sunt doar in trecere,
Toți suntem.
La capătul drumului meu e un STOP ruginit.
Hexagonal ca insă-și cea de pe urmă secundă.
Acolo mă voi opri pentru a te îmbrățișa
Și a-ți da cîteva versuri de nisip,
Tu , fă ce vrei cu ele.
Fă-le turnuri de lumină, zvîntură-le-n canalele ude-ale toamnei.
Presară-le prin parcuri să iasă din ele crizanteme albe, mie chiar nu-mi pasă,
Nu sunt altceva decît un cuvînt
Silabisit în clipe.
_____________________________________

Lumina din noi aproape a dispărut.
Filialele nevăzatorilor sunt din ce in ce mai aglomerate,
Azi am stat 15 minute la bancă, 30 la HYPERmarket,
E atîta gri,
Pe mașinile noastre,
Pe clădiri,
Pe scaune,
În noi,
Încît ne-am orbit.
Destrămarea din preajmă nu se mai masoară în clipe
Ci în sunetele caselor de marcat
Păcate din plastic.
_____________________________________

Pfff! Iar reclame la fondurile de pensii.
Ma rog,
Mîine e o nouă zi.
Tu vei zîmbi iar eu o să-mi reînnoiesc abonamentul
Pentru a căuta povești noi în aerul autobuzelor spălăcite.

Nu uita! E mai greu să scrii o ghicitoare
Decît patru manunchiuri de versuri...


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!