S-au spus multe despre cum știu ,,marii noștri maiștri” îmtr-ale imaginii să promoveze produsele culturale naționale. Și... se vor mai spune pentru că sunt mari deficiențe în managamentul acestui segment vital.
Ca peste tot, ca în toate domeniile, s-au format anumite grupuri de interese care ,,sug” tot ce prind, dar care nu știu că facă o promovare ca la carte. Habar nu au cu ce se mănâncă PR-ul (Public Relations), dar se dau ași în comunicare, relații publice și imagine. Se dau... degeaba! Că, în mod concret, nu au făcut mai nimic. Nu numai că nu pot avea o viziune corectă, de ansamblu, pentru o manifestare sau produs cultural, ci nici măcar nu pot concepe singuri un afiș.
Sigur că mai sunt și excepții remarcabile. Dintre acestea amintesc doar de cea mai importantă din ultimii 17 ani și, probabil, din viitorii 10 (asta dacă nu voi ajunge eu ministru al culturii!): Sibiu – capitala culturală europeană. Eveniment marcant, de excepție, conceput și desfășurat ca la carte, cu un promotion care a spart orice tipare și teorii de prin cursurile de specialitate! Meritul trebuie să recunoaștem că este al unui manager de succes: primarul Sibiului. Un om care a avut curajul (și a reușit să întreacă toate așteptările!) să-și asume un proiect cultural complex – cu mii de acțiuni culturale și cu alte câteva mii de oameni implicați în organizare.
Din păcate, excepțiile sunt excepții și... sunt foarte puține. Nu sunt de acord cu acele teorii care susțin că lipsa fondurilor duce la o promovare sărăcăcioasă a produselor culturale. Problema gravă e că nu avem specialiști în domeniu. Noi avem (cel mult!) doar niște ,,caricaturi” care mâzgălesc câte ceva pe foi colorate. Asta e problema și mă doare pentru că lucrez în domeniu. Lucru pe care îl fac cu mare plăcere, devotament și înțelegere... față de cei ,,mai săraci cu duhul”. Poate și datorită faptului că a fi tânăr îți conferă totuși un avantaj. Avantaj de care știu să beneficiez din plin.